Fotografii de la ediția 42

Poeme de Cristi Cotarcea

prințesa scorțișoară

***

ea taie pătrunjelul pentru salată.

eu aştept să înceapă ploaia

şi să-mi treacă pe sub balcon

revoluţionarii albi ai căutărilor

pe caii lor răguşiţi.

***

am deschis un pic fereastra

să mă aerisesc.

 

mai întâi a intrat

în camera mea

lătratul unui câine, 

apoi râsetele unor copii

şi la urmă femeia

cu o sticlă de vin într-o mână

şi o halcă de carne în cealaltă.

 

a tăcut o vreme şi mi-a spus:

dacă eşti ceea ce eşti

vreau să fiu cu tine

la ivirea zorilor.

***

scoate-ţi mănuşile şi ceartă-mă

pentru că astăzi m-am scăldat

în bălţile de la marginea oraşului,

acolo unde dansează nebunii

şi curge lapte înverzit.

***

trăieşte un motan în pieptul meu

care toarce când vrea să mă înveţe minte

de o dezmierdare

şi un castron cu lapte

ar avea el nevoie

dar eu mă ascund

şi mă pun pe înghiţit

fir de aţă după fir de aţă

***

urmele de cretă din tavan

îmi amintesc de uriaşii
moi şi singuratici

îngenunchiaţi în mijlocul

caravanelor cu mirodenii.

***

pe dinafară

storc portocale

pentru festinul dinăuntru

fiara nu se lasă uşor îmblânzită

vorbele dulci sunt doar bandaje

ce îmi acoperă rănile

cu fiecare gest

îmi cheltui energia

mă afund şi mai mult

înainte nu

nici înapoi

nu mi-a mai rămas

decât să deschid cuşca

fie ce-o fi

***

m-au îmbrăcat cu totul în ghips

şi m-au lăsat într-o cameră

cu ventilatorul stricat

îmi cresc unghiile

transpir

într-o amorţeală cu furnicături

vietăţile care-şi fac cuib în barba mea

nu sunt nici fluturi nici omizi

scoate-mă de aici

propteşte-mi muşchii feţei

într-un zâmbet adevărat

***

greu ca un clopot la miazănoapte

cobor în cele mai adânci straturi

sub preş s-a adunat

tot zgomotul lumii

acolo unde stâ zgribulit

aproapele

puf şi pulbere

îmi dau jos cămaşa

sfâşii pielea de pe mine

mă scarpin pe sub coaste

numai puf şi pulbere

inima mea e o găoace

din care pescuiesc pui mici

şi mi-i aşez în palme

să spun că mi-e sete

că tânjesc după somn

că vreau acasă

glezna prinţesei scorţişoară

glezna ta e perdeaua dimineţilor mele însorite

în care mă trezeşte cea mai uşoară adiere de vânt,

 

eu mai stau un pic întins în pat,

recit printre clipiri calea şearpelui,

 

apoi iau forfecuţa

de pe noptieră

 

şi, cu mersul potrivit al unei omizi,

tai frunzuliţele de busuioc crescute peste noapte

pe sub unghiile tale de la picioare.

rochiţa prinţesei scorţişoară

am dormit în castele de gheaţă,

în aburul tremurat al iepurilor.

 

am dormit şi în căpiţe de fân,

învelit cu părul fetelor

care-mi aduceau merinde.

 

am dormit chiar şi în somnul tău,

cu tine, copilă înălţând zmeie

deasupra oraşului de ceară.

 

trezit, mă întind acum

la umbra rodiului

din grădina rochiţei tale.

eşarfa prinţesei scorţişoară


o eşarfă impregnată de gesturile tale

mărturie a răsăritului de soare

din grădina cu palmieri.

o înfăşor în jurul veiozei

şi privesc cu ochi mici

umbrele de pe pereţi.

genunchii prinţesei scorţişoară


decojesc o portocală:

 

îmi imaginez că decojesc genunchii

prinţesei scorţişoară,

îi desfac uşor picioarele,

aşez felie peste felie peste felia ei,

o gâdil

şi ea chicoteşte

buricul prinţesei scorţişoară

am înmuiat pensula

în sângele muşcatei

şi i-am pictat

o cireaşă în buric.

ea s-a ridicat uşor,

a plutit până în bucătărie

şi mi-a făcut nişte clătite moi

care mi-au mângâiat

tot dinăuntrul.

căluţi de mare


în fiecare noapte
când vii istovită acasă
cern nisipul din părul tău
şi aleg căluţii de mare.

fructe de mango

umerii ei ca doi mango

se coc în căldura trupurilor noastre

coastele mele

îşi fac loc

printre coastele ei

cu fiecare mişcare

coaja crapă tot mai mult

strivim rodul pământului

cu nerăbdarea noastră

seva lui ni se prelinge în piept

decojiţi

ne lipim unul de altul

dimineaţă


prinţesa scorţişoară
îşi desface alene picioarele
şi se crapă de ziuă

Poeme de Vlad Pojoga

rinoa

rinoa m-a învățat să înghit pământ

și să rod unghiile tuturor groparilor

din primulaldoileaaltreileaalpatrulea război mondial.

expir.

gust de rugină.

îmi îndeasă pe gură sticle de cola

și sunt un altar suprapopulat de femei goale.

camerele corpului meu se unesc și

mă urlă.

îmi toarnă sticlă topită pe faţă şi

amestecă în mine până

mi se desprind oasele

în segmente largi.

sunt o oală plină cu testosteron

în marginea minţii ei

ca un stop cardiac.

îmi aşează o unghie pe frunte

şi zâmbeşte.

mă strecoară printr-o sită

deja ruginită

şi zâmbeşte cu dinţii.

când își fixează ochii

în mijlocul ochilor mei

îmi simt carnea pe oase

și apa până la nivelul frunții.

cu bentița ei îmi leg părul.

rinoa e făcută din fum, nu din carne.

într-un vagon lung cât părul ei la 17 ani

se sprijină pe conturul mesei și

inelul ei de chihlimbar se încolăcește

în jurul inelului meu de fibră

și îl asfixiază cu aripile.

îmi pansează genunchii juliți,

îmi ia tălpile și plantează țepi pe ele,

îmi sucește gâtul către perete.

rinoa îmi sparge o bulă de săpun în cap

și mă împinge ca pe un tanc afară

din camera în care celelalte corpuri ale mele

sunt țintele ei de darts.

sunt captiv într-o pivniță de piele tânără,

cu mult mai departe decât mine.

în afara mea desprind pleoapele

copiilor de trei ani rinoa le zice

trebuie să vedeți tot

părul pubian arsurile dinții plini de sânge tranșeele

și să nu-ntrebați niciodată

dumnezeu.

______

vei intra într-o cazarmă veche

un cub

de metal fără podea.

vei vedea milioane de bărbați

aliniați ca niște roboți pe

linia de producție,

împlântând furculița

în hălci mari de carne.

și atunci vei

înțelege

că

______

fug pe străzi londra.

văd cupluri de îndrăgostiți

stalin mănâncă la mcdonalds.

au pavat cerul.

pui mâna pe bulevard și îl ridici

la 90 de grade. și tot așa până o să vezi

că esti 61 de kile de invizibilitate.

______

sunt un delfin într-o cutie de carton

și sar în gol peste o mare de viori,

ca bilele în care se afundă copiii

până la nivel de creier, ca bilele în care

se apasă păpușile mele fără mâini.

o gaură aproape la fel de mare ca mine.

______

pe moscova mă învață

că sunt eroul unei lumi

spânzurate cu lanterna în gură,

că mâinile mele cară

 inimi vii în ligheane naziste,

că viața mea e o cheie de șaișpe

spre teodora.

______

ochii albaștri.

dinții galbeni.

brațele negre durere.

buzele tăiate în jumătate.

picioarele de copil african.

picioarele fără unghii pe asfalt.

burta de rusoaică gravidă.

și noi, cât curaj,

noi respirăm.

______

în întreg orașul iradiat am o gură tu ai o gură

strângem tot mirosul ăsta pregnant de moarte

ca gulerul unui tenor asfixiat,

îl adunăm strâns, foarte strâns, într-un sac mare

și-l mâncăm.

apoi o stradă nouă. cu totul curată. impecabilă.

cu gropile umplute cu carnea noastră

și nivelate perfect, atât de perfect că nu mai știu unde

asfalt eu asfalt eu eu eu asfalt.

______

mă uit în oglindă de treizeci de ori pe zi și de fiecare dată

mă văd ca un porc pregătit să mă mănânce.

imediat după aceea mă ascund în dulap

și douăzeci de secunde fac greva foamei.

sunt un butoi plin cu apă, dar

fără speranță și niciodată curat. organele plutesc

în mine ca niște pești vii într-o baltă murdară.

când ies o altă virgină și oriunde doar perechile tale de glezne

tăiate inegal cu un bisturiu infectat.

și peste toate astea, marea mea dragoste,

o pompă ruginită te proiectează de miliarde de ori

în mine.

______

ursul haribo e ultimul samurai.

sacul de box al unui copil robotizat de 8 ani.

ursul haribo zâmbește mereu cu dinții

și gura foarte deschisă.

hitler l-a condamnat la moarte.

a fost isus-allah-buddha–yahweh

copiii sunt buni.

ursul haribo își deschide și cealaltă gură

și cu ea foarte deschisă

mă strânge în brațe.

o bucată de piele peste mine

nuîlvațineaiciniciodată.

oriunde nimic numai galben,

sub masă șoșetele lui haribo

ma mănâncă de viu.

mă mișc pe vârfurile degetelor de la picioare

sa nu trezesc sticlele de cola din mine.

______

am trei ochi pe care îi fixez pe mișcările tale

de pisică bătrână.

ne stoarcem unul peste altul

și luăm forma unui fetus într-un borcan plin cu alcool

îmi scald dragostea în saliva unui lup tânăr

și ne mestecăm cu delicatețe omoară-mă.

ca o călugăriță grasă cu picioarele desfăcute

obsesiile mele. ca o hârtie igienică apăsând pe buzele noastre.

am ajuns doar niște luptători de gherilă cu praștia.

______

contorsionată. aşa e inima mea

care nu te găseşte.

de dimineaţă mă lovesc cu călcâiele

peste gură, de foame

                        de tine.

burta îmi respiră cu spasme

şi gâtul mi se urcă-n creier.

o oglindă, daţi-mi o oglindă.

faţa mea e un puzzle pe care

trebuie doar să-l asamblezi.

______

treizeci de mii de funii strânse pe coapsele tale

ca pământul pe viscerele unui cadavru.

cu degetele de la picioare pe fața mea

zbieri şi îmi înfigi unghiile în spate

când cele zece guri ale mele

te ling până la sânge.

corpul tău e o cameră obscură

care pompează fără milă

până când se înfierează

pe poza copilăriei mele.

tone de gratii căzute între noi.

______

azi ţi-am auzit vocea

mi-a venit să înnebunesc

cu viteză către tine.

dădeam din picioare ca un păianjen

pe roata unui parc de distracţii abandonat.

şi alergam către tine.

asta fac mereu, tot ce pot să fac.

______

pe zi ce trece kilogramele tale

se desprind cu greutatea

unei comete de mine.

venele mele se taie singure pentru că

urma rujului tău roşu

se şterge.

dinamită pulbere între noi.