Claudiu Komartin: “Bună ziua. Începem ediția XXXV cu Stoian G. Bogdan, binecunoscut pe tot mapamondul, și Ștefan Ciobanu. Ne vor citi câte un ciclu de poeme, după care vom comenta.”
Urmează lectura lui SGB, un fragment din Torrent, carte în lucru.
Victor Potra: “Scuză-mă, SGB, asta e proză sau poezie?”
SGB: “E nota autorului.”
SGB își continuă lectura, apoi Ștefan Ciobanu citește un grupaj de poeme.
După o scurtă pauză, Claudiu Komartin: “Încep ostilitățile. Victor, în pauză spuneai ceva despre poezia lui SGB…”
Victor Potra: “Nu am spus nimic.”
C.K: “Atunci spune-ne acum.”
Victor Potra: “Am o întrebare pentru SGB. Ce ne-a citit este proză sau poezie?”
SGB: “O combinație între proză și poezie. Vino și vezi cum e tăiat textul.”
V. Potra: “Am înțeles. Mi-a plăcut foarte mult. Este o poezie cu mădular, mi-au plăcut foarte tare și ritmul și imaginile. Este pe gustul meu. Ți-ai pus în evidență și calitățile de actor.” Potra sesizează “la partea de introvertire, exagerări cu o anumită inconsistență în felul cum se comportă personajele.”
Despre poezia lui Ștefan Ciobanu, Victor Potra spune: “am mai citit dintre poemele lui Ștefan și, ca intelectual de bună credință, sincer să fiu, mi-a rămas dator de fiecare dată.” Subliniază “ezoterismul din poemele lui” și exemplifică versuri nereușite: “băgaţi-vă lopeţile de dezăpezire/ înapoi în inimă”, “o căprioară a ieșit din sobă” și “malurile sângelui.” Concluzionează: “Forțezi adeseori metafora și pierzi.” Alt exemplu: “vom pune toţi umărul la groapa cu gemete a omenirii.”
Adrian Diniș: “M-a prins pseudo-epopeea în versuri a lui SGB, merge pe un autenticism plin de chestii artificioase și pe un personaj oarecum grav.” Diniș e de părere că în text există “prea multă butaforie și o teatralitate excesivă care pierde răbdarea cititorului.”
SGB: “Sunt puști care au porecle și-s și drogați.”
C.K vorbește despre “o întâlnire” între un text de hip hop și manea în poemele lui SGB. “La SGB ai și ceva din Trainspotting, puțin din Bukowski, dar şi din Vasilievici sau Ruse”
Dana Banu: “Dar este poezie?”
SGB: “Fragmentul este din următoarea mea carte tăiată secvențial.”
Diniș: “Este o proză plină de lirism.”
C.K: “…un lirism de gang. Nu știu exact însă cum intră maneaua aici.”
SGB: “Maneliștii nu-s așa.”
“La Ștefan – continuă Diniș - poezia merge pe o filieră suprarealistă plus o poezie albă și cotidian” care „se citește într-o cheie anecdotică.” În acest sens, menționează “versul cu pianul și șosetele”, apoi adaugă: “Ștefan insistă până îi reușește un vers, când are o incantație, dar după aceea forțează, ca în poemul cu cearșaful, și dă greș pentru că poezia e prea construită, iar personajele parcă merg dirijate din punctul A în punctul B. Ar trebui să fie mai pretențios, să nu mai fie gratuit.”
Dana Banu: “Îmbinările să fie mai rotunjite. E forțat rău. E ca o jucărie de tablă care zgârie.”
Diniș: “Să potențeze imaginile bune și să renunțe la partea gratuită.”
C.K: “Ștefan vine dintr-o zonă a modernismului înalt. Pe parcurs însă a descoperit că poate miza şi pe cotidian. De aici o anumită indecizie care se simte.” Komartin sesizează “nevoia de a tăia versurile” și recomandă “evitarea momentelor când funcționezi retoric și inerțial.” Citează versuri nereușite: “o gărgăriţă extrem de roşie”, “pun ibricul în palma de foc a aragazului.” Komartin îi recomandă lui Ștefan Ciobanu să fie mai drastic cu propriile texte. Exemplifică “un vers eliberat de balast «poetic»: din acest moment mă gândesc la tine”, dar amendează alte versuri: “cu toţii erau plecaţi să vâneze velele luate de vânt”, “ţâşneau de lângă manechine spărgând vitrinele”, „şi toate simţurile revin în trup/ ca nişte muncitori la lucru.” “Ultimele două poeme nu prea ți-au ieșit. Ce ai citit până aici sunt, totuși, poeme în stilul tău recognoscibil.”
M. Duțescu continuă comentariile “M-a prins intenția lui SGB”, remarcă “un lirism gros, îngroșat. Dacă lucrezi pe chestia asta poți să aduci măcar un milimetru de ceva nou față de ceea ce se scrie astăzi, dar pentru asta trebuie răbdare cât mai multă, să nu te arunci cum ai făcut cu romanul.”
C.K: “Când ajungi să mimezi, chiar dacă cunoști acea zonă, riști să ți se pară proprie. Ca Mărgineanu. A început mimând o zonă apropiată de manea, iar acum cântă manele.”
Duțescu: “Exact. Linia este foarte fragilă. Să faci atât de mult cu ochiul din text, obosește.”
V. Potra: “Drenajul de care vorbești tu e un cititor analitic. Nu cred că ăsta e targetul lui SGB.”
“Cu Ștefan Ciobanu n-aș fi fost tolerant”, spune Duțescu, subliniind că, deși poezia lui vine din suprarealism, “nu acumulează”, se “întrerupe foarte repede, sfârșește înainte de a spune ceva.” “Simt o înjumătățire a textului, iar cineva care scrie mai mult de un an jumatate n-ar trebui să se prezinte în public cu malurile sângelui. Suprarealiștii merg pe structură…” Îl enunță pe Gellu Naum.
C.K: “...și scenarii ample.”
Duțescu: “Ar putea funcționa ca un poem întreg, ca în cazul lui SGB, dar cu condiția să fie impecabil scris.”
C.K: “Mi-a plăcut la SGB că încearcă să facă limbaj.”
Duțescu: “E foarte greu. Nu orice din jur poate deveni limbaj…”
C.K: “...sau să prezinte interes sociologic, dar nu literar.”
Duțescu: “E agasant.”
C.K: “Versurile de hip hop au un limbaj construit din doze de real foarte puternice și ironie dozate altfel.”
SGB: “Toată povestea asta e la timpul prezent.”
Duțescu: “Am văzut, e un timp comprimat. Cu atât mai mult, nu se pot întâmpla toate tripurile.” Adaugă: “din câte știu, oamenii pe heroină nu au poftă sexuală.”
SGB: “E amfetamină. Torrent e un drog din ADN uman. Încep mizând pe realism, dar drogurile duc toată povestea în altă parte, de aici și secvențele.”
C.K: “Mi-am dat seama că ești prozator, bagi glumele altora în carte.”
Diniș: “O mulțime de glume, dar nu le citează cum trebuie.”
Cornel Ghica intervine: “SGB are aceeași rețetă.”
SGB: “Rețeta succesului.”
Cornel Ghica: “Inventează o poveste. Mă întreb dacă ar citi un drogat asta.”
Din poezia lui Ștefan Ciobanu, C. Ghica spune că l-a deranjat “paharul”, substantiv folosit în exces, apoi adaugă: “nu știe să taie, acum doi ani tot aici era.”
Bogdan Coșa, despre poezia lui SGB: “Râdem astăzi de cei care în anii ‘90 imitau Occidentul, prefăcându-se că au un stil de viață pe care, de fapt, nu-l aveau, deși atunci ni se părea în regulă.”
V. Potra: “Crezi că e perisabil genul ăsta de literatură? Sunt curios...”
B. Coșa: “Toate glumițele sunt legate de momentul ăsta. Să fie doar o încercare.”
V. Potra: “Am prins ascensiunea hip-hop-ului în Pantelimon. Textul lui SGB e perfect compatibil cu acest moment... Ca și romanul interbelic.”
Duțescu: “Temele majore rămân în timp. Dispar teribilismele.”
B. Coșa: “La Ștefan Ciobanu nu se leagă imaginile unele de altele, nu știu cât de controlat sau de voit se întâmplă asta. O grămadă de expresii-clișeu și automatisme. E un nivel mediu de poezie pe net. Nu m-a convins deloc poezia lui, chiar dacă mi-a atras atenția.”
Dana Banu citează metafora care nu i-a plăcut, “groapa omenirii.”
Dana Banu: “Nu înțeleg ce nu e în regulă cu publicul de pe net.”
Bogdan Coșa: “Să nu te mulțumească doar acele câteva comentarii. Aș prefera de o mie de ori poezia lui SGB, chiar dacă îți face cu ochiul, la două-trei cuvinte încă o glumă.”
C. Ghica: “Vocea ta e o glumă.”
B. Coșa: “Când faci mai multe artificii de același fel…”
Dana Banu: “SGB și Ștefan au fost atât de diferiți, iar după lectura lui SGB, versurile lui Ștefan au sunat altfel…”
Diniș: “SGB știe să îmbine cuvinte bătrânicioase cu metafore, dar vine cu vocea lui care contrabalansează.”
Dana Banu, cu referire la Ștefan Ciobanu: “Și fără malurile sângelui și groapa cu gemete a omenirii.”
Claudiu Komartin: “Ne oprim aici, după intervenția Danei Banu. Ne vedem joi, cred, la Muzeul Țăranului Român, unde vor citi doi poeți suedezi.”
A consemnat: Gabriel Daliș
