"Poeme confesive", de Dumitru Bădiţa

1. scoteam cartofi
pielea mânilor mi se uscase
praful îmi curgea prin gâtlej
soarele mă înrăise de tot
le-am spus alor mei
"mă duc după apă"
şi nu m-am mai întors.

de curând am invitat-o pe maică-mea
să-şi vadă nepoţii
ne-a adus hrană ecologică
ne-am plimbat pe la casa poporului
a vrut în europa chinezilor
după amiază la patriarhie a sărutat
caseta cu moaştele sfântului dimitrie cel nou
iar seara ne-am dus în piaţă la bradul metalic
luminat cu milioane de beculeţe

o rafală de vânt i-a fluturat colţurile basmalei
şi diavolii s-au dezlănţuit:
ne-au râgâit în urechi
scuipat cu cola
filmat cu telefoanele

ne-am refugiat în metrou
uşile s-au închis
"li se spune ţărani mamă
dar sunt altfel decât noi".



2. locuiesc de câteva săptămâni într-un vagon de la periferia triajului
am eliminat pereţi interiori deschis spaţii noi
escamotat plafonul decojit am minibar living
dormitor cu pat matrimonial
o scară din lemn de cireş lăcuit urcă pe acoperiş:
urmăresc noaptea cum se aprind luminiţele în cer
şi în cartierul rezidenţial
am wireless şi jardiniere cu muşcate la ferestrele termopan
şi griji nu-mi fac: de la început am instalat un sistem
care produce în toate punctele vulnerabile câmp electric

aşa livrez în fiecare zi amănunte pe messenger ca să umflu gogoaşa
sper spre deliciul nou angajatei de la direcţia de marketing şi dezvoltare

acum zece ani veneam de la sibiu în tren i-am descris
unei studente la a doua facultate traiul pe care pretindeam că-l duc
într-o colibă din inima pădurii andronache
am ajuns când rostopasca şi urzicile crescuseră până la glezne
şi primele deşeuri sintetice colorau deja luminişurile
seara târziu mâna mea s-a apropiat a descoperit un vagin pietrificat:
un closed ferm şi de durată pe uşa feminităţii
"de ce ai venit"
"oricum nu ţi-am crezut povestea
dar eşti un om bun"



4. m-a prostit o mătuşă pe la 7 ani
şi am aruncat în gârlă
îngrămădiţi într-o plasă de nylon
trei căţeluşi abia veniţi pe lume
mai târziu am decapitat câteva găini şi un curcan
apoi am renunţat:
de porci tranşaţi nu am vrut să mai aud
fugeam de acasă când tăiau viţeii şi mieii

acum un purice să văd sărind pe spinarea ta
nu l-aş vâna
pe căpuşa umflată cu sângele tău
n-aş strivi-o
şi niciun fluture n-aş prinde să ţi-l predau

dar ce vrei ce cauţi în buzunarul rucsacului
n-am strop de mâncare la mine
hai să ne uităm în jos de pe stabilopozi
sau mai bine închiriez o hidrobicicletă
şi te plimb toată seara



6. scara de beton urca la etaj direct din uliţa recent asfaltată
casa: o construcţie ceva mai răsărită decât vilele din jur
proprietar: o fată pe nume gigliola, una dintre frumuseţile
văii cu localnici blonzi emigraţi în ţările mediteraneene

noaptea târziu mâna mea a apăsat clanţa şi întredeschis uşa
piciorul meu drept s-a strecurat şi talpa s-a lipit de podea:
atunci s-a pornit sforăitul ca o alarmă se răspândea în valuri
mi-am spus: ea m-a chemat dar totuşi e un bărbat în casă
e o bătrână obeză un mort care se joacă dinadins cu un motor stihial
e un diavol în pivniţă un monstru la temelie
am fugit la hotel şi până dimineaţa i-am ţinut companie doamnei
care croşeta la recepţie

în seara zilei următoare stam pe o terasă şi sforăitul acela
mă ţinea încă în afara minţii mele
gigliola s-a apropiat zâmbind:
puteai să intri dumitru
chiar am fost singură
am vrut numai să te sperii puţin



8. o barcă o lansetă şi eu:
limita vagă a antroposferei
în măruntaiele ecosistemului
nu-mi pasă dacă muşcă
de altfel cred că am uitat să ataşez momeala
şi nu sunt sigur dacă la capătul firului
am legat vreun cârlig

de câteva zile observ fascinat
cum broaştele îşi aruncă limba
să vâneze insecte

când mă plictisesc mă retrag pe malul bălţii
şi cad în reverie:
îmi proiectez propriul meu cap
îmi desfăşor gâtul în sus
ca o panglică elastică

punctul maxim:
o fereastră a unuia dintre etajele superioare
ale unui bloc de pe broadway

scopul: să ţip "sărut mâna"
la o artistă



9. mai toată ziua am stat pe terasa blocului
şi m-am gândit cum aş putea avea propria mea firmă
apoi am coborât şi m-am dus în parc

un şir de furnici se strecura printre picioarele băncii
m-am ridicat şi l-am studiat
pe o distanţă de câteva sute de metri

circulau în ambele sensuri
cu viteză egală

am tot căutat până s-a făcut întuneric
măcar o singură furnică urcată în vârful unui fir de iarbă
numai să se uite



12. m-am concentrat din nou să găsesc
punctul de unde începe
propria-mi ficţiune
şi tot n-am reuşit

de dimineaţă m-am simţit mai real
decât spre seară
dar alteori e invers:
abia spre seară îmi vin în simţuri

am prieteni
în reţelele de socializare
ei circulă se doresc fac parte susţin

nu am completat încă rubrica:
"scrie ceva despre tine”

cred că mă voi descrie aşa:
sunt un zmeu
sunt zmeul pe care l-ar putea scăpa din mână
copilul pe plajă