10 octombrie 2017

Institutul Blecher, ediția 161


Octavian Soviany (n. 1954) a debutat după absolvirea Facultății de Filologie din Cluj cu volumul de poezie Ucenicia bătrânului alchimist (1983), urmat în aceeași linie de Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Alte poeme de modă veche (2004), Dilecta (2006) și Adda (2015). Formula, impecabilă din punct de vedere formal, impunea un poet din familia lui Emil Botta, a lui Radu Stancu, Leonid Dimov și Romulus Vulpescu (pot fi citate în sprijinul acestei afirmații gustul pentru înscenare și artizanal, fantezia debordantă, excesul de gestică și de decor). Soviany este în discursul său „de modă veche” un virtuoz, iar antologiile Cartea lui Bendict (2002), Dicționarul de rime (2013) și mai ales Apocalipsul suav (2015) o dovedesc fără rest. Mai este însă o față a poetului Octavian Soviany, pe care acesta a arătat-o după 2005: aceea a unui poet capabil să sondeze experiențele-limită, a unui „damnat” de o autenticitate copleșitoare. Lăsând la o parte erudiția și jocul superior, Soviany a convins pe deplin – și a părut mai contemporan decât oricând cu el însuși – în Scrisori din Arcadia (2005), Pulberea, praful și revoluția (2012) și Călcâiul lui Magellan (2014), cărți în vers liber ce recuperează poeticile mai noi, recalibrându-și expresia în spiritul tăios, deziluzionat și „verist” al generației afirmate în jurul anului 2000.
Începând cu Textele de la Monte Negro (2003), republicat sub titlul Arhivele de la Monte Negro (2012), O.S. se afirmă ca unul dintre cei mai complecși prozatori contemporani, romanele sale, Viața lui Kostas Venetis (2011, 2013), Moartea lui Siegfried (2015), Năluca (2016) și Casa din Strada Sirenelor (2017) fiind adevărate evenimente editoriale. Este, de asemenea, autorul mai multor cărți de critică, eseistică și istorie literară, cea mai amplă fiind lucrarea în două volume Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012). Autor de texte dramatice, strânse în Miracolul din strada Panterei (2016). A tradus din limba franceză integrala poeziei lui Charles Baudelaire (2014, 2015), un prim volum dintr-o integrală Verlaine (2017), poezia lui Théophile Gautier (2017) și trei volume din ciclul Cele o mie una fantome de Alexandre Dumas (2016, 2017). Ediții ale cărților lui Octavian Soviany au apărut în Spania, Slovenia și Bulgaria.

Daniel Bănulescu (n. 1960) a urmat studii de inginerie și a lucrat ca jurnalist. A fost membru al cenaclului „Universitas”, scoțând în 1987 Ziua în care am debutat, în colecția samizdat „Cartea cea mai mică”, girată de Paul Nancă. Bănulescu a debutat fulminant cu volumul de poezie Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului (1993, 2017), revenind patru ani mai târziu cu Balada lui Daniel Bănulescu (1997, 2017) și apoi cu Daniel, al Rugăciunii (2002, 2017). Narcisic și provocator, preluând ceva din (anti)eroismul inconfortabil al avangardei, Daniel Bănulescu adună la un loc primele două volume de poezie și placheta din 1987 în antologiile Republica Federală Daniel Bănulescu (2000), Ce bine e să fii Daniel Bănulescu (2010) și În Șerpărie, cele mai bune 35 de poeme scrise de Daniel Bănulescu (2013). Inițiator al antologiei colective Manualul de literatură (2004), în care se regăsesc poeții esențiali ai grupării „90”.
Pe lângă poezie, Bănulescu a publicat două volume de teatru: Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor? (2005) și Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu? (2013) și trei romane inteligente, alerte și sarcastice, peste care plutește duhul lui Bulgakov: Te pup în fund, Conducător Iubit! (1994, 2015), republicat într-o ediție revăzută sub titlul Fugi din viața ta, revoltătoare și slută, în cartea mea (2009), Cei șapte regi ai orașului București (1998), devenit Diavolul vânează în inima ta (2014, 2016) și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor (2008, 2015, 2016). Cărțile sale au fost traduse în germană, engleză, bulgară, maghiară și ucraineană.


Moderator: Claudiu Komartin

2 octombrie 2017

Fotografii de la ediția 160















27 septembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 160


Lavinia Braniște (n. 1983) a studiat filologia la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, secţia engleză-franceză. A debutat cu volumul de poezie Povești cu mine (2006), urmat de volumele de proză scurtă Cinci minute pe zi (2011) și Escapada (2014), de romanul Interior zero (2016) și de cărțile pentru copii Rostogol merge acasă (2016) și Rostogol păzește pepenii (2017). A tradus cărți semnate de autori mai mult sau mai puțin cunoscuți, printre care Henry Miller, V.S. Naipaul, Kate DiCamillo, Kenneth Oppel.

Ozana Ciobanu (n. 1997) a terminat Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava și este studentă la Facultatea de Litere a Universității „Ștefan cel Mare” din același oraș. Scrie în „Alecart”, fiind membră a clubului de lectură din jurul revistei.


Moderator: Claudiu Komartin

25 septembrie 2017

Fotografii de la ediția 159

















21 septembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 159



Teodora Coman (n. 1976) a publicat Cârtița de mansardă (Casa de Editură Max Blecher, 2012), după ce apăruse în volumul colectiv Ziua cea mai lungă (2011). Este redactor al revistei „Poesis internațional”, în care scrie din 2011. Recomandând a doua sa carte, foloase necuvenite, Adrian Lăcătuș notează: „Politica Teodorei Coman e una a tranzacțiilor nesfârșite între trupuri și societate, o economie a schimbului și a darului cotidian, rămânând, în momentele cele mai intense, o dermatografie, o developare corporală calmă a violenței și afecțiunii. Ea știe să facă concrete, sensibile, abstracțiuni sau stări fundamentale precum distanța, contradicția, dreptatea, într-un mod pe cât de fin, pe atât de pregnant, surprinzător tocmai prin naturalețe și familiaritate.”

Lucian Brad (n. 1996) a crescut în Vaslui și este student în anul III la Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.


Moderator: Claudiu Komartin

20 septembrie 2017

Înregistrarea ediției 158

19 septembrie 2017

Fotografii de la ediția 158