17 iunie 2011

Poeme de Vlad Pojoga

rinoa

rinoa m-a învățat să înghit pământ
și să rod unghiile tuturor groparilor
din primulaldoileaaltreileaalpatrulea război mondial.

expir.

gust de rugină.

îmi îndeasă pe gură sticle de cola
și sunt un altar suprapopulat de femei goale.
camerele corpului meu se unesc și
mă urlă.

îmi toarnă sticlă topită pe faţă şi
amestecă în mine până
mi se desprind oasele
în segmente largi.

sunt o oală plină cu testosteron
în marginea minţii ei
ca un stop cardiac.

îmi aşează o unghie pe frunte
şi zâmbeşte.

mă strecoară printr-o sită
deja ruginită
şi zâmbeşte cu dinţii.

când își fixează ochii
în mijlocul ochilor mei
îmi simt carnea pe oase
și apa până la nivelul frunții.

cu bentița ei îmi leg părul.

rinoa e făcută din fum, nu din carne.

într-un vagon lung cât părul ei la 17 ani
se sprijină pe conturul mesei și
inelul ei de chihlimbar se încolăcește
în jurul inelului meu de fibră
și îl asfixiază cu aripile.

îmi pansează genunchii juliți,
îmi ia tălpile și plantează țepi pe ele,
îmi sucește gâtul către perete.


rinoa îmi sparge o bulă de săpun în cap
și mă împinge ca pe un tanc afară
din camera în care celelalte corpuri ale mele
sunt țintele ei de darts.

sunt captiv într-o pivniță de piele tânără,
cu mult mai departe decât mine.

în afara mea desprind pleoapele
copiilor de trei ani rinoa le zice
trebuie să vedeți tot
părul pubian arsurile dinții plini de sânge tranșeele
și să nu-ntrebați niciodată
dumnezeu.

______
vei intra într-o cazarmă veche
un cub
de metal fără podea.
vei vedea milioane de bărbați
aliniați ca niște roboți pe
linia de producție,
împlântând furculița
în hălci mari de carne.

și atunci vei
înțelege


______
fug pe străzi londra.
văd cupluri de îndrăgostiți
stalin mănâncă la mcdonalds.
au pavat cerul.
pui mâna pe bulevard și îl ridici
la 90 de grade. și tot așa până o să vezi
că esti 61 de kile de invizibilitate.


______
sunt un delfin într-o cutie de carton
și sar în gol peste o mare de viori,
ca bilele în care se afundă copiii
până la nivel de creier, ca bilele în care
se apasă păpușile mele fără mâini.
o gaură aproape la fel de mare ca mine.


______
pe moscova mă învață
că sunt eroul unei lumi
spânzurate cu lanterna în gură,
că mâinile mele cară
 inimi vii în ligheane naziste,
că viața mea e o cheie de șaișpe
spre teodora.


______
ochii albaștri.
dinții galbeni.
brațele negre durere.
buzele tăiate în jumătate.
picioarele de copil african.

picioarele fără unghii pe asfalt.
burta de rusoaică gravidă.
și noi, cât curaj,
noi respirăm.

______
în întreg orașul iradiat am o gură tu ai o gură
strângem tot mirosul ăsta pregnant de moarte
ca gulerul unui tenor asfixiat,
îl adunăm strâns, foarte strâns, într-un sac mare
și-l mâncăm.

apoi o stradă nouă. cu totul curată. impecabilă.
cu gropile umplute cu carnea noastră
și nivelate perfect, atât de perfect că nu mai știu unde
asfalt eu asfalt eu eu eu asfalt.

______
mă uit în oglindă de treizeci de ori pe zi și de fiecare dată
mă văd ca un porc pregătit să mă mănânce.

imediat după aceea mă ascund în dulap
și douăzeci de secunde fac greva foamei.

sunt un butoi plin cu apă, dar
fără speranță și niciodată curat. organele plutesc
în mine ca niște pești vii într-o baltă murdară.

când ies o altă virgină și oriunde doar perechile tale de glezne
tăiate inegal cu un bisturiu infectat.

și peste toate astea, marea mea dragoste,
o pompă ruginită te proiectează de miliarde de ori
în mine.


______
ursul haribo e ultimul samurai.
sacul de box al unui copil robotizat de 8 ani.
ursul haribo zâmbește mereu cu dinții
și gura foarte deschisă.

hitler l-a condamnat la moarte.
a fost isus-allah-buddha–yahweh
copiii sunt buni.
ursul haribo își deschide și cealaltă gură
și cu ea foarte deschisă

mă strânge în brațe.
o bucată de piele peste mine
nuîlvațineaiciniciodată.
oriunde nimic numai galben,
sub masă șoșetele lui haribo
ma mănâncă de viu.

mă mișc pe vârfurile degetelor de la picioare
sa nu trezesc sticlele de cola din mine.


______
am trei ochi pe care îi fixez pe mișcările tale
de pisică bătrână.

ne stoarcem unul peste altul
și luăm forma unui fetus într-un borcan plin cu alcool

îmi scald dragostea în saliva unui lup tânăr
și ne mestecăm cu delicatețe omoară-mă.

ca o călugăriță grasă cu picioarele desfăcute
obsesiile mele. ca o hârtie igienică apăsând pe buzele noastre.

am ajuns doar niște luptători de gherilă cu praștia.



______
contorsionată. aşa e inima mea
care nu te găseşte.
de dimineaţă mă lovesc cu călcâiele
peste gură, de foame
                        de tine.
burta îmi respiră cu spasme
şi gâtul mi se urcă-n creier.
o oglindă, daţi-mi o oglindă.
faţa mea e un puzzle pe care
trebuie doar să-l asamblezi.


______
treizeci de mii de funii strânse pe coapsele tale
ca pământul pe viscerele unui cadavru.

cu degetele de la picioare pe fața mea
zbieri şi îmi înfigi unghiile în spate
când cele zece guri ale mele
te ling până la sânge.

corpul tău e o cameră obscură
care pompează fără milă
până când se înfierează
pe poza copilăriei mele.

tone de gratii căzute între noi.

______
azi ţi-am auzit vocea
mi-a venit să înnebunesc
cu viteză către tine.
dădeam din picioare ca un păianjen
pe roata unui parc de distracţii abandonat.
şi alergam către tine.
asta fac mereu, tot ce pot să fac.

______
pe zi ce trece kilogramele tale
se desprind cu greutatea
unei comete de mine.
venele mele se taie singure pentru că
urma rujului tău roşu
se şterge.
dinamită pulbere între noi.

Niciun comentariu: