ANTWERPEN
Ploaia a umplut acoperişele
garajelor cu un singur nivel,
pista cartului roşu
cu roţile de jucărie
şi prelata aşternută în grabă
de flamanzi deprimaţi
peste piscina din cauciuc, albastră.
Leagăne de lemn, giruete,
raţe sălbatice de bronz,
plopi şi arţari,
ultimii trandafiri,
datura şi
lavanda.
Răpăie ploaia rîios
în sticla mansardei
prin care soarele
acţionează deja inima –
tot atunci, pe generic – nu
văzuseşi de la-nceput –
o mînă indiferentă scrisese
„Mama Roma
Pier Paolo Pasolini”.
Rememorează:
picioare de egretă
înfipte-n cizmuliţe
impermeabile;
în spinare,
deasupra pelerinei
din celofan,
ghiozdanul mutant
este o glumă burgheză.
Şi totuşi codiţele ei
îndărătnic urmează
bicicleta băiatului
anorexic: pot oare
jambierele aspre să-nşele
ochiul samsarului de fotbalişti?
În ceaţa care a uitat să coboare
dispar pelerină, codiţe,
bicicletă, psihanalist.
Cum doarme cimpanzeul autist
în „Le Jardin Zoologique”
şi cum freamătă-ntreaga fire
între firele gardurilor electrice:
arhipelaguri şi mlaştini hi-fi
grădinile viitorului
supremaţia maşinilor metrosexuale
bufniţa şi flamingii pinguinii tribali
sirenele de pe ambulanţe
ghidează bătrîni canceroşi
spre-azil şi euthanasie
Toţi au rîs încă mai rîd
de little miss Sunshine
de poşeta ei
cu fermoar animist.
Pentru ea farurile merţanului
sînt pleoape
pentru ea consoanele sînt
end of the game.
Cît de mîndră îşi poartă colanţii
pe aleile cu setări de peisaje
şi case: unele ascunzînd
pedofili hăituiţi,
altele-abandonate de-un
Dumnezeu nepotrivit.
Vezi flamingi lăsaţi de capul lor
în smîrcuri obeze:
aşa s-ar putea relua totul.
Lemurieni bruni mai rari
ca berea trapiştilor: replay pls, suckers!
Norii sau monoposturile de
formula 1 – albi, fără reclame,
semn că laguna i-aproape
de tot şi geneza subtropicală
poate să-nceapă. Închid
ochii, laptopul, carneţelul:
către mine
în stoluri coboară
paleontologii din viitor.
N-am ţinut să văd varanul de Komodo
despre care atîta-i povestisem
unei prietene din Bucureşti
şi mi-a fost teamă să intru
cu şosetele roase
în Rubens Huis, sub privirile Chriştilor
cu alură de Rambo. M-am temut să
fumez şi să arunc la coşul greşit
becurile arse
sticluţele
cartoanele marinate
Mi-a fost teamă că m-aş putea
simţi bine-n Antwerpen
citind cronici de cinema & savurînd
salate cu o tonă de maioneză
Mi-a fost teamă
să mă îndrăgostesc de
vălul arăboaicelor &
să nu rămîn impotent
Aş fi sunat la uşa clubului BLITZ
(neoane verzi & albastre)
la intrarea căruia
şerpuiesc lujeri de canabis
suprafertilizaţi
M-am topit ca
de fiecare dată-n vitrinele bijutierilor
în decorurile zen
de-un funcţionalism somptuos
şi-n retina blondei cerate
şi-n sînii imponderabili
şi-n lumina căzută
prin fante mistice,-alcoolizate
ca-n somnul funcţionarului
colonial
Aş fi intrat în librăria de pe Meir
să cer Ashbery. Îmi dau seama
că e categoric tîrziu
pentru Ashbery
pentru ghemotoacele de
oxiuri culturali
pe care bătrînul new-yorkez
ţi-i aşează cu ditamai tandreţea
în palmă.
O mie de ani
de albit conturile
de lustruit arcadele
fesele
statuile
treptele şi mînerele
cultura
dantura
dialectul ca o boală de gît
şi o abia strunită
melancolie suicidară
Pentru că ei au mutilat
pe cîteva continente
triburi de-o frumuseţe
umilitoare
în palate şi
în pivniţe şi în lagăre
Au extras magenta
Coborîrii de pe Cruce
sîngele negru mai albastru ca al regelui Leopold
odinioară paraşutişti aliaţi coborau
peste culturi de lalele şi cazemate:
azi olandezii pornesc spre Anvers
să cumpere diamante cu balonul
negresa, doică faulkneriană
-ncadrată de cloşarzi pitici roşcovani:
în cerc zgomotos e plimbată doar sticla
Cabernet Sauvignon Syrah.
Aici în dreptul coloanei
cu minute-întîrziere
nu apare niciodată nimic
şi de-ar fi numai asta
istorisită-ntr-un bar
de suprarealiştii fosilizaţi
prin fereastra vagonului
clasa a doua defilează
teenmilfmaturedead
pe scaune de lemn sau metalice
în vitrinele cu lămpi deocheate
suburbiile trash, Bruxelles Nord
clădirea de plumb şi cenuşă dispare
dantelăria de nimfe
fixate în vitrinele mici
femei venite de nicăieri
aduse în cargouri morbide
ţi-oferă vaginul şi ultimele speranţe
metropolă cinică, tu,
campioană la pingpong
pe mîna jucătorilor chinezi
pentru că Antwerpen şi Bruxelles
funcţionează,-n cele din urmă,
în logica morţii igienice aici
unde mila şi frumuseţea dispar
sub faţadele opulente
şi unde în dreptul coloanei
cu minute-întîrziere
nu apare niciodată
nimic
(Roses)
Ziua să-şi plimbe bidoanele pline:
0,6 % portocale 0,02 % ginseng 99,38 % cianură.
Să i-o tragi şi să mori
ca un păianjen mascul, lăsîndu-i
lapţii şi rubeola, machetta
mătăniile cu holograme.
La supermarket în Antwerpen
printre castraveţi plastifiaţi şi
chinezoaice indiferente,
ocolite de frumuseţe;
căutînd o salată fără
E-uri în maioneză, căutînd un nou
rid în oglinzile oblice, deasupra miilor de creveţi
şi calamari hieratici.
Fericit, am scos
moneda din cărucior i-am cerut
pungile: hoitul meu de cîine
plouat a urmat-o spre-apartamentul
străin / sufletul s-a tîrît
spre depozite unde-adolescenţii
se vărzuiesc şi se fut.
(The Ideal Crash)
A mai rămas
atîta timp rămas
pînă la eclipsă
pînă la aterizarea
prevăzută la Nazca
pentru zeii suferind
de gigantism & hemofilie
(Instant Street)
Să fii doar atît
C S V D
Pedalînd liniştit
De-a lungul străzilor
O ploaie măruntă
Cît să nu existe
Praf
Becuri ecologice-acţionate
De senzori obosiţi
Peluze cu lavandă
Şi bambus
Atelierele pictorilor
Locali
Vitrină pentru designeri
Taioare ocru sau violet
Ilustrată fără expeditor
Şi fără nici un rînd
(Nothing Really Ends)
tot mai derutat
tot mai înspăimîntat
tot mai furios
şi neputincios
do you still love me
do you feel the same
do I have a chance
of doing that old dance
pe urmă frumuseţea
globilor injectaţi
a stalactitelor de carnaţie supernaturală
dunele roşii angoasa şi
stepa
tot mai lent
& mai puţin vascularizat
tot mai dement
tot mai inocent
subacvatic
suprauman
ANEXA 1
mall sonet
el între două vîrste absent
cu barba-n toate părţile
refugiat irakian
devorat de mistere
ea pe tocuri trăsături fine
pielea bine întinsă
pe fese velurul
bine întins pe piele-ntre
plasele cu lasere şi maşinuţe
mogîldeaţa pe vine ca figurina
de la Hamangia priveşte
Spidermanul din punga
de hîrtie reciclabilă la rîndu-i
învăluind-o protector
ANEXA 2
motocicleta de lemn
am plecat, mama,
să duc rudelor
sacii cu mei
la Kinshasa: roagă-te
să nu mă ţintească ăia
din neştiinţă, roagă-te
pentru cît mai puţine
baraje rutiere şi adolescenţi
cu machette. am pornit,
mama, ca o gorilă de munte
sub ploile reci,
am plecat, mama, ţinîndu-mă
de coarnele de lemn
şi rugîndu-mă:
vruum-vruum-vrruuuuum
vruum-vrruuuuum
civili şi militari, mama,
şi copii şi cadavre-nflorite-n
şănţuleţe pe marginea
drumului:
oameni şi facoceri
mai mult decît fiertura de cafea
şi mai mult decît iarba
mă protejează
idolul
pictat
deasupra apărătorii de lemn
ce uşor coboară la vale
roţile de lemn
unse cu grăsime animală
şi cum îţi aminteşti brusc
greutăţile vieţii-mpingînd
pe urmă la deal sacii de pe portbagaj
ceva mai umflaţi
peisaje injectate
cu anthrax -
petrol
motocicletă de lemn,
surioară
sacii cu mei vor îndestula burţi
şi le vor face să viseze:
dacă Leopold cel Nebun
ne-a îngăduit în cele din urmă
Kinshasa
eu îţi voi cere
la capătul nopţii
să te opreşti din rugăciune,
mama:
fi-voi de-acum alături de rudele vii
în purgatoriul legal
sau între hoituri
mirosind
dulce şi împăcat
9 septembrie 2010, Antwerpen –
29 ianuarie 2011, Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu