Petrecerea de la Montrouge
(fragmente lirice)
n-a dansat cu ei
nu şi-a pus trandafir la ureche
nici poezii cu mâna stângă
n-a scris îi căzuse
cheia în lift
mai liber ca moartea era
când i-a deschis esmée
*
ce faci m-a întrebat
merg tai aerul
pălăriile sunt mai sus
nu rănesc pe nimeni
şi zăpezile de pe Kilimandjaro
sunt mai sus
chiar nopţile albe ale mansardelor
unde patul şi vinul
numai foarfeca acestor picioare
se toceşte continuu
*
până fac cafeaua
poţi să-mi răsfoieşti carnea
să citeşti aventurile unei intenţii
care vrea să treacă de cercul polar
spărgând termometrele
şi să vin unu mic şi sfios
să intre alb şi să iasă roşu
să-l pună în lighean şi să-l spele
să se încăpăţâneze să-l spele
să-l spele până la demenţă
şi să plângă sfâşietor
după unghia ruptă
*
mai sunt spaţii albe
între filele acestui caiet
dar mie nu mi-au plăcut taurii niciodată
semăn cu acele femei din haremuri
îndrăgostite de eunuci
semăn cu bărbatul de patruzeci de ani
mângâi sânii statuii roşii de frig
erecţia în absenţa erecţiei
e parfumul trandafirului decapitat
de ce ţine esmée să-mi explice
avantajele găinilor de vânt
*
haina veche
se târa pe labele dinapoi
ştia că vrei să intri
în noaptea asta dar mai venea
şi luna şi toate zarzavaturile electrice
făceau viermi
începea carnavalul
*
frumos eşti tu iubitul meu
ca ploaia şi mazărea
în gura iedului cercelul tău
şi nici o vină n-au găsit la tine
când ţi-au tăiat cu foarfeca
poplinul cămăşii
în amiaza mare iubitul meu
mai ştii cum ţipă vara
brotacul verde pe frunza verde
tu pe burta mea
*
poveşti cu copii galbeni
în dimineaţa de nisip
la canion melci alunecoşi
sunt degetele tale împăratul meu
de astrahan şi pătrunjel
două ţări se destrăbălează în tine
vreau să fiu ziua ta de naştere
*
esmée e femeia visurilor mele
spune paraşutistul e chiar mătasea mea
albă şi grasă bucata mea de aer
casse-noisette-ul meu zburător
când mă strânge prea tare
vreau să sun la salvare
dar îmi răspunde un vulcan
*
chiar nu mai mi-e frică
nici hipopotamii nu mor
dacă n-au paturi
moartea vrea un pat
vrea să facem moarte
cum facem dragoste
nu când vine valul
fără să bată la uşă
*
în balansuarul orelor libere
ne îndreptam spre rio grande
dacă se varsă paharul cu vin
pe mocheta bordo
tot nu contează
un soare palid iese din nor
cum iese un ou din găină
ce-ar fi să rămânem aici
şi să nu mai murim
(din Antiteze, nr. 2/2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu