Poeme de Andrei Zbîrnea

Adela

“Aceia care păstrează capacitatea de a aduna frumuseţea nu vor îmbătrâni niciodată” (Franz Kafka)

Braţele Adelei

Cadrul acesta ocupat de braţe de fecioară

l-am conceput într-o dimineaţă de toamnă

în care stăteam la masă şi scriam

ascuns printre cutiile negre

mirosul de iarbă proaspătă

anula mirosul de sânge

de terorist kamikaze

dispărut în Bagdad

braţele Adelei au fost amputate

de cutia neagră a ultimului Airbus

eşuat în Atlanticul de Nord

după acest tragic eveniment

Adela nu se mai numea Adela

iar bratele ei

au fost atribuite istoriei recente

în semn de solidaritate

Copacul şi Adela

Ochii mei veghează naufragiul cărnii tale Adela copacul plânge râde vibrează copacul vociferează la orice cuvânt

Copacul şi-a agăţat ramurile de carnea ta Adela aproape că o devorează vorbim ore în şir despre acest copac

Acum stăm chiar lângă crengile lui s-au aşezat pe o bancă în Cişmigiu copacul spune că  nu ar trebui să te cheme Adela numele tău e nepotrivit pentru o fată din Berceni care fumează două pachete pe zi

Copacul şi-a agăţat ramurile şi de oasele tale Adela copacul vrea să dispari la douăşapte cum au dispărut Joplin Hendrix Morrison copacul acesta ascultă rock

Adela copacul vociferează la orice cuvânt

Kafka

Priveam din depărtare făptura ta Adela şi rezonam cu gândurile lui Kafka judecând simfonia cărnii tale încrustate între coapsele mele aproape inerte

Ţi-am căutat sânii prin valurile Vltavei îţi adulmecam părul ochii ploile ochilor mă goleau procesele şi castele lui Kafka

Şi te vedeam în toate turnurile cu orologiu erai o matrioşcă desfăcându-te încet la contactul cu oasele criptată între coastele mele frânte de oboseala de a te aştepta

Adela îţi mai aminteşti când îl citeam pe Kafka

only a masochist could love such a narcissist

te opui constant poeziei trupului tău visezi că urăşti poeţii urăşti să visezi poeţi nu le simţi pulsul îţi mai aprinzi o ţigară pe stradă trec secunde felinare în fiecare seară la aceeaşi oră

te suprapui valurilor dansezi un vals partenerul tău e o sticlă de votcă plouă mă trezeşti cu strigăte înăbuşite nu dai importanţă cărţilor de tarot

nici nu ai putea să crezi în magie Adela magia toată o găseşti în apele Vltavei acolo ai înţeles că eşti masochistă acolo ai deplâns narcisimul meu

nu te mai pot vedea te-ai ascuns între felinare şi tesături de caşmir cred că am schimbat rolurile eu dau importanţă cărţilor de tarot în căutarea unui partener de vals

îţi mutilez psihicul îţi violez gândurile pielea ta miroase a bambus a struguri îi văd umbra în felinarele de pe stradă şi strig  

Lecţii de tango

Cerul s-a rostogolit peste depresiunile coapselor tale mă priveşti din penumbră nu mai porţi rochia aceea roşie oricum sunt sigur că nu ţi s-ar potrivi într-o zi ploioasă

nici nu mai ştii să dansezi nu demult dădeai lecţii de tango unor autişti

acum ai intona un marş funebru poate un requiem ceva din tine s-a stins nu mai sunt lacrimi zâmbete chipul tău e invadat de flori de cireş de flori de vişin

şi totuşi eşti fericită cu noua ta mecanică depresiunile coapselor tale au suferit inversiuni termice vrei să-mi citeşti ceva din Borges dar eu mă pierd între paşii de tango

Alge albastre

Invocai amurguri văzute prin microscopul unui orb

erai lângă alge albastre Adela

inhalai tot felul de coşmaruri

prescrise de un medic nebun

Adela ai fi vrut să-ţi prind algele în păr

să nu mai fie albastre verzi brune

să fie o nuanţă

pe care ochiul tău să nu o perceapă

îţi vorbeam despre razele gamma Adela

tu aveai răspuns la orice întrebare

te vedeam printre algele albastre

erai o prelungire a unei piese fără actori

requiem pentru adela

adela iubirea noastră platonică

mai durează un sfert de ceas

cel mult jumătate de oră

îţi scriu numele cu litere mici

pentru că timpul va dispărea dintre noi

braţele tale nu-mi mai vorbesc

durerea lor

durerea ta

s-a frânt într-un pahar cu apă minerală

în care am turnat cianuri

şi am dizolvat braţele tale

în cianuri de nisip

suspendate pe faleza

unor mări imaginare

am spus adio braţelor tale,

am spus adio mărilor imaginare

şi am băut apă minerală

suspendat pe faleză

golden rock poems

intro

aici muzica scapă de knock-out

după opt secunde petrecute la podea

&

tot aici

poezia e din alt jim

track 1: (o siluetă)

A world without heroes
is like a world without sun
(KISS)

Îmi spuneai că masca pe care o porţi mereu

se desfăşoară de-a lungul unei siluete încă nedefinite

cea mai blândă siluetă

Silueta conturul feţei pleoapele

îngemănarea dintre lumina şi negura tâmplelor

adie dincolo de mască

cea mai blândă siluetă este propria-ţi siluetă

Mă întrebi de unde vin eroii

încotro se îndreaptă

când voi juca rolul vieţii

într-o piesă încă nescrisă

guitar solo cea mai blândă siluetă

track 2: (ar trebui să te obişnuieşti cu finalurile fericite)

So close no matter how far

couldn't be much more from the heart

(Metallica)

Ţi-am developat instinctele în culisele unui teatru de provincie

ar trebui să te obişnuieşti cu finalurile fericite

un sacerdot împărţea indulgenţe

aproape ucigându-şi plămânii oasele tâmplele

mă aşezasem în rândul al doilea

sau poate în loja rezervată unui general rasist       

eram martorul monologului tău

fiecare zonă a cărnii tale amorţise

ar trebui să te obişnuieşti cu finalurile fericite

and nothing else matters

track 3: (machiajul nu rezistă)

Smoke on the water, a fire in the sky,

smoke on the water

(Deep Purple)

Mereu tresari

te sperii de reacţiile adverse ale cărnii tale

şi

pământul îţi spală mâinile tălpile oceanele

îţi curăţă roua de sub pleoape

te scapă de tot ce înseamnă alergie

Machiajul acesta nu rezistă

sunt zile în care alergi dezbrăcată spre ocean

Machiajul acesta nu rezistă

tolănită pe o bancă fumezi humus

Machiajul acesta nu rezistă

Sunt zile în care tragi prima dată din ţigară

Sunt zilele în care împlineşti cinşpe ani

track 4: (apropie-te)

Won't you take a chance on this night
And follow me
(Savatage)

apropie-te

deschide fiecare punct al ochilor tăi

la fel cum ai culege flori de câmp

din dinţii unui animal de pradă

nu te speria

nu toate ploile

poartă în buzunarul de la piept

curcubee pleoape şi uitare

vânează

fiecare film proiectat în tăcere

brăzdează cerul de o mie de ori

căutând aşteptarea pieselor de şah

apropie-te

            şi

                        nu te speria

track 5: (străpunge)

Today I introduced myself,
To my own feelings

(Anathema)

străpunge

fiecare impuls

ca şi cum ai trece peste fileu

ultima minge din tie-break

la Roland Garros

visează

există poezie

în orice croşeu de stângă

aplicat boxerului cubanez

track 6: (încearcă)

Wait until the war is over
And we're both a little older
The unknown soldier

(The Doors)

încearcă să găseşti toţi soldăţeii

ascunşi sub pânza de păianjen

ascultă-le pulsul

ascute-le  zâmbetul brăzdat

fă-i să-nţeleagă 

burţile de general nu nasc poezie

ci

veghează alte burţi de general cârpite

cu soldaţi din alte filme

coboară volumul până la nivelul

la care moartea întâlneşte moarte

pântecele se despică în mii de bucăţi

şi

te loveşti de burţi ca de rufe necălcate

undeva într-un colţ soldatul fumează

pânză de păianjen fără filtru

ascultă-i fumul

ascultă-i pulsul

poezia o găseşti în alt jim

track 7: (păcate)

That's me in the corner
That's me in the spotlight, I'm
Losing my religion (REM)

mi-am spălat păcatele
cu rufele tale
stropite de sânge

cred că plouase în dimineaţa aceea
era miercuri douăţunu aprilie

şi

înscenasem un fel de apocalipsă
tu jucai rolul Sfântului Petru

păcatele tale erau si păcatele mele
Dumnezeu era departe

vorbeai de o cădere de calciu
deplângeai recesiunea
cu citate din clasici

eu nu înţelegeam căderea ta de calciu
păcatele mele se mutaseră în storcător
era deja miercuri douăşdoi aprilie

track 8: (RM 17)

Ramonei Maier

The grass was greener
The light was brighter
With friends surrounded
The nights of wonder

(Pink Floyd)

dincolo de semicerc

nu există

decât

prelungiri existenţiale

reverii pinkfloydiene

şi

sigur că nu toate au forma

unor tentacule prăfuite

o parte din ele se reflectă

în mările de azi

dincolo de semicerc

nu va ploua niciodată

peste mulţimea browniană

înghesuită

între limitele perfecte

ale gloriei

orice teorie despre semicerc

ar trebui inclusă

în filmul RM 17

proiectat în orizont

track 9: (terapie)

Hey little girl wanna go for a ride ?
There's room and my wagon is parked right outside
We can cruise down Rober Street all night long
But I think I'll just rape you and kill you instead

(therapy?)

Îmi desenezi umbra pleoapelor

în două dimensiuni

pe o coală A3 îmbibată în turnesol

Îmi spui că un A4 este prea mic

pentru o terapie de-un secol

orele se scurg

şi

vorbim despre topirea gheţarilor

pe malul unei mări imaginare

cineva forţează limitele poveştii prin terapie

pleoapele mele sunt bolovanii

ce alunecă spre poalele muntelui

acolo nu mai există aşteptare

Outro:

Lasă banda să curgă până la final

Au mai rămas cinci minute

Nu le ucide

Nu le ucide pulsul