Miruna Vlada a citit grupajul “Povestea Bătrânilor-fără-moarte şi a Vieţii-fără-tinereţe”, fiind urmată de Nicolae Avram care a citit din Federeii, volum recent apărut la Casa de editură Max Blecher. Avram a lecturat poemele, selectiv: Modi, Titus, Federeii, Fonoloş, Carcasă....
După obişnuita pauză, Cristi Cotarcea deschide şirul comentariilor, subliniind folosirea în exces, în textul Mirunei Vlada, a conjuncţiei “şi”. Adaugă: “când vorbesc bătrânii să nu se repete atât de des sintagma “el spunea-ea spunea, mă îmbia.”
SGB consideră fragmentul Mirunei Vlada plat, fără nicio revelanţă. “Mai nimereşte o expresie frumoasă, dar în ansamblu e foarte slab.”
Andrei Zbîrnea spune că textele Mirunei Vlada sunt mai mult o povestire, dar i se pare interesant “exerciţiul de a te pune ca voce în mijlocul unor bâtrâni”.
Lorena Stuparu apreciază lectura Mirunei Vlada. Textul i se pare complex, pe mai multe niveluri. Semnalează o mitologie desprinsă din text, a tinereţii fără bătrâneţe, o arhetipologie a personajelor, prin tot felul de capricii, care o duce cu gândul la Marile Speranţe şi nivelul propriu-zis al textului care ca proză este excelent, iar ca poezie are ceva balast.
Despre poezia lui Nicolae Avram, Lorena Stuparu spune: “Avram este un artist al onomasticii.”
Claudiu Komartin spune că i-au plăcut textele Mirunei din prima parte, “mai târziu e în exces o tentaţie simbolică”, textul fiind deschis unei interpretări psihanalitice (simbolistica părului – şi dă citate). Prea des se folosesc cuvinte ca “nenorocito” sau “curvo”. “Discursul tău nu funcţionează pe rularea mecanică a unor expresii, care devin jignitoare pentru sensibilitatea textului. Discursul tău nu e o diatribă, ci un text expiator”. De asemenea, sesizează un patetism “deloc reţinut”.
Livia Ştefan spune că nu e în regulă toată partea cu Tânărul-Bătrân, nu convinge.
Lorena Stuparu: fragmentul poate fi citit printr-o cheie onirică.
C.K: fragmentul cu microbii e prea prozos.
Veronica Plăcintescu: Câte personaje sunt?
Miruna Vlada: Se vede, le deosebeşti prin ce fac, sunt patru.
SGB subliniază “problema repetiţiei apelativelor bătrân-bătrână.”
CK: Sunt texte pentru care merită să faci mai mult.
Valeriu Mircea Popa: “Nu ştiu dacă e totul în ordine. Lucrurile nu stau tocmai rău”. Subliniază o pendulare real-ireal, părul nu înseamnă doar sexualitate, ci şi forţă.
C.K: “Proza asta e foarte vorbăreaţă, nu are cum să țină.”
Valeriu M. Popa: “Ipohondria asta maniacală prinde bine”. Nu întelege raportul dintre cele două cupluri.
Veronica Plăcintescu: “Îmi place raportul ăsta maniacal, convulsiv, obsesiv al personajelor”.
CK: În momentul în care pui un fragment de proză în versuri, iar textul începe să fagociteze albul paginii, e totuși proză.
Miruna Vlada: “Recunosc că am trișat. L-am scris ca proză, apoi l-am așezat în versuri.”
Veronica Plăcintescu îi recomandă Mirunei să introducă toatre personajele de la început ca să se cunoască personajele.
Livia Ștefan: Personajul narator e ca o asistentă în spitalul de nebuni.
VMP: Îmi place foarte mult ce ai citit, raportul dintre cupluri trebuie puţin lucrat. Ştiu ce scrii tu, am mare încredere.
VMP spune că lectura lui Nicolae Avram i-a lăsat un gust amar, “m-am cam săturat de genul ăsta, nu ajungem nicăieri aşa. În direcţia asta nu se mai poate merge, după ce vine un tip ca Ioan Es. Pop şi scrie impecabil.”
CK: E perfect adevărat, dar nu e cazul lui Nicolae Avram.
VMP: Nu găsesc nicio altă deschidere către altceva.
CK: Treaba poetului nu este una pedagogică. V-aş recomanda întâi să citiţi cartea.
VMP: Văd asta zilnic pe stradă. Eu cu ce rămân din asta?
CK: Puteţi rămâne cu o parte din adevărul fiinţei noastre.
VMP: Doar să redai adevăruri cutremurătoare, după patru-cinci cărţi mă opresc. Aici nu e măcar un final care să salveze.
CK: Dumneavoastră chiar mai credeţi în happy-enduri?
Florentina Marinescu apreciază poezia lui Nicolae Avram şi reţine relatarea ţiganului tăiat pe braţe, sclipiri extraordinare, oameni din medii inferioare care trăiesc experienţe mai interesante decât ale burghezilor.
CK: După multe discuţii despre mizerabilism, nu trebuie să mai sperie pe nimeni asta.
VMP: Nu mă sperie deloc, dar unde pot duce ele.
Octavian Soviany reţine două lucruri din lectura lui Avram: într-o lume violentă, limbajul trebuie să fie pe măsură, iar deschiderea metafizică a poeziei lui constă într-o latură morală, cine este vinovat pentru ce s-a întâmplat sau se întâmplă. În fiecare dintre noi există o beţie abjectă, ignorând că este o doză importantă de rău.
Florentina Marinescu: textele Mirunei mi-au plăcut foarte mult, aş vedea un text foarte extins, aşa lucrurile s-ar lumina, în forma asta e insuficient.
CK: Să se înşurubeze mai mult în real. E prea evazionist, prea vag, o lume fără timp, relaţiile dintre personaje sunt încă neclare. Dovadă că noi nici nu ne-am dat seama la lectură că e vorba de 4 personaje, păreau doar 3.
Marian Xin Xiron: “La Nicolae Avram am vazut aura, dar nu capetele”. Cu privire la lectura Mirunei Vlada spune: “se întâmplă să blochezi personajele în propriul lor nume.”
CK: Încheiem seara cu un poem din cartea asta “mizerabilistă”: “e poate vremea să ne adunăm seara / lângă un foc din cartoane / să ne aşezăm lângă fântână şi să privim norii.”
A consemnat: Gabriel Daliş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu