Cronică la ediţia XXV

Claudiu Komartin: “Bună seara. Este a XXV-a ediţie a Institututlui Blecher, un club de lectură alternativ, fondat acum un an, care şi-a propus încă de la început să aibă în atenţie scriitori vii, de vârste şi generaţii literare diferite. Astăzi este o ediţie aniversară pe care o sărbătorim la Timişoara cu doi invitaţi: Daniel Vighi şi Ana Maria Puşcaşu, după care vom vorbi despre cartea lui Gabriel Daliş. ”
Urmează prezentarea Anei Maria Puşcaşu: a terminat recent Facultatea şi este profesoară de română. “Iată că nu numai optzeciştii au tradiţie de navetişti, ci şi scriitorii de după 2000. Să umplem satele de scriitori”, a spus Komartin.
Urmează lecturaAnei Maria Puşcaşu, un grupaj de poeme numit “LM.”

După lectura A.M. Puşcaşu, Claudiu Komartin îl prezintă pe cel de-al doilea invitat. “Pe Daniel Vighi îl cunoaşteti foarte bine/.../ El ne va citi un fragment de roman în lucru.”
Daniel Vighi îşi începe lectura, fragmentul "Sex-appealul misionăriţelor", nu înainte de a spune că textul face parte din ultima carte a unei trilogii, carte care îl aduce în prim-plan pe Ilie Şfeic, un personaj care va descoperi lumea capitalistă a anilor ’90.
Dupa lectura lui Daniel Vighi, Claudiu Komartin prezintă volumul ": până mereu", apoi G.D. citeşte câteva poeme.

“Acum ar trebui să deschidem discuţiile. Institutul Blecher este un spaţiu de coerenţă, aş vrea foarte mult să se vorbească deschis, argumentat pe text”, a spus Komartin, înainte de începerea părţii a doua a serii, cea a comentariilor.
Eugen Bunaru propune un moment de reculegere pentru poetul Ioan Crăciun, apoi face un comentariu: “În primul rând, vreau să-l felicit pe Claudiu Komartin pentru că urmăresc de un an ce face cu acest Institut care mi se pare o tentativă frumoasă de a ieşi din nişte tipare, iar un exemplu este chiar seara asta.”
La proza lui Daniel Vighi, Eugen Bunaru remarcă “scriitura lejeră, elaborată” şi “o anume vivacitate în sensul cel mai elocvent” care “îl face pe cititor partener cu proza.” Evidenţiază o “mare calitate” şi anume, oralitatea prozei “şi un plus de autenticitate.”
Despre poezia A.M. Puşcaşu, Eugen Bunaru spune că “aduce în tematică experienţele ei de la Liceul Militar”, “are o notă de autenticitate”, “a evoluat de la faza de început, când a venit la Cenaclul Pavel Dan” şi consideră că “ar putea scoate un volum interesant.” Bunaru identifică “o anumită gravitate şi un patetism reţinut” şi curajul poetei “de a merge împotriva curentului, asumându-şi o tonalitate gravă.”

Tudor Creţu continuă şirul comentariilor: “ştiam poemele Anei Maria, mi le-a citit Vighi într-o seara”, apoi remarcă “un timp evaziv, între ce s-ar putea întâmpla şi nu se întâmplă”, prin folosirea persoanei II singular şi a condiţionalului optativ: “tu o să ai în sfârşit revelaţia insuficienţei/ şingur o să pricepi că toţi sunt tâmpiţi/ şi că la final/ toţi o să te învingă”. “Toate acestea merg la nivel de un ciclu, nu mai mult din cauză că încep să deranjeze.” Identifică o recurenţă a relativelor şi citează: “lângă orice barman care spală seara paharele/ ai putea să aştepţi băiatul care încarcă brichete.”

Claudiu Komartin revine pe text cu “câteva probleme în ceea ce priveşte ligamentele poeziei Anei Maria Puşcaşu.” Citează: “ca şi cum asta le-ar da tot timpul/ de care au nevoie”, “abia când plutonul/ care dezăpezeşte platoul/ se va opri brusc în aburul rece.”

Tudor Creţu comentează proza lui Daniel Vighi pe care o consideră: “oralitate fără poticniri.” Evidenţiază umorul ei, dar spune că nu ar folosi sintagma “realităţi româneşti” deoarece este redundantă, iar riscul proxim ar fi căderea într-un soi de umor gazetăresc. “Proba de foc e oralitatea”, a mai spus Creţu.
Eugen Bunaru intervine: “Proza asta pare o scenă de teatru.”

Claudiu Komartin face referiri la nume din proza contemporană, Alexandru Vlad şi Marian Ilea, se întreabă care este miza prozei lui Daniel Vighi, apoi subliniază o gestică a personajelor ("poartă sutien sau nu poartă?").

Alexandru Potcoavă apreciază proiectul complex al trilogiei lui Daniel Vighi şi consideră că fragmentul citit poate rezista în sine. Este interesat de subiect, contactul între civilizaţii, care, “deşi nu este o noutate în proză, Daniel Vighi ştie să-i găsească elemente de noutate, prin umor.”
Daniel Vighi spune că partea a treia a trilogiei nu mizează numai pe oralitate, ci “şi pe un grad de realism.”
Alex. Potcoavă: “Nu despre asta vorbesc, ci despre felul tău de a construi o situaţie, un personaj.”
Despre poezia A.M. Puşcaşu, Alex Potcoavă spune că “este fără sentimentalisme, uşor cinică, n-ai zice că este scrisă de o femeie.”
Claudiu Komartin: “…o poezie despre supravieţuire, bine încadrată în unghiul autobiografic”, apoi revine la “ligamentele poeziei, la partitură.” Subliniază coerenţa poemelor, “din prea mare coerenţă se poate ajunge la un preamult.” Face o invitaţie la o discuţie aplicată pe text.
Daniel Vighi: “Lasă că am citit, lume a venit..”

În final, Claudiu Komartin multumeşte invitaţilor şi publicului şi recomandă blogul Institutului Blecher. “Rămâneţi alături de noi şi citiţi-l pe Max Blecher.”

A consemnat: Gabriel Daliş