LM 1
pe vremea când încă dormeai
cu bocancii în picioare şi cu vestonul nedescheiat
în jurul tău se întâmplau doar lucruri bune
holurile se lustruiau cu parafină sau cremă de ghete
cazarmamentul se scutura în fiecare vineri
uniforma de oraş se schimba la doi ani
în jurul tău oamenii visau să piloteze miguri
să cureţe atent ţevile ghintuite
ca şi cum asta le-ar da tot timpul
de care au nevoie
şi numai gândul că
producătorul de arme kalashnikov
ar putea da faliment
îi mai întrista.
LM 2
pe noi ne numărau după gloanţe
şi apoi ne trimiteau la duş
să nu crezi că noi nu ne jucăm
de-a moartea îţi şopteam
şi tu ştiai că trebuie să aprinzi becul
dimineaţa o să înceapă brusc
cu ofiţerul de serviciu
dând buzna în dormitoare
murzic a murit în vară
unul la patru ani îmi spuneai
şi ştiam amândouă
că mâine o să bată vântul în poligon
LM 3
îţi potriveşti pătura pe aliniamentul de tragere
ceilalţi sunt aproape de tine
gata să te lovească să te scuipe în faţă
abia apoi asiguri arma şi îţi ţii respiraţia
ca un aurolac la prima gură de aer
ceilalţi sunt aproape de tine
le auzi umerii agăţând zidurile garajelor
râzând sau împingându-se
toată şmecheria e să nu smuceşti trăgaciul
şi tot curajul de care poţi de fapt să dai dovadă
e să nu tresari când praful de puşcă
îţi izbeşte metalic obrazul
LM 4
după trei ore de consiliere psihologică
la 32 de grade şi ceva
în pantaloni cu vipuşcă
şi cravată cu nod mic lucios
ceva începe să se dizolve înăuntru
ca într-un un film cu fetiţe grăsuţe şi puşti pletoşi
care nu ştiu să cânte la chitară
la 32 de grade şi ceva
când gravidele beau apă minerală prin parcuri
şi bulele aspre le străpung porii
tu o să ai în sfârşit revelaţia insuficienţei
singur o să pricepi că toţi sunt tâmpiţi
şi că la final
toţi o să te învingă
LM 5
rămân în urmă mereu
e un fel de rugăciune şi asta
să stai să speli cămăşile albastre
sau să trasezi linii cu var
prin faţa comandamentului
pentru ei să rămâi în urmă
e de fapt o boală
numai zgură în promptitudinea cu care
răspunzi oricui cu ordonaţi
abia când plutonul
care dezăpezeşte platoul
se va opri brusc în aburul rece
o să ţi se pară că toate gesturile lor
sunt numai contururi
într-o carte armeană de geografie
LM 6
la sfârşitul aplicaţiilor cu masca de gaze
inima ta poate lua forma unui reactor nuclear
a unei zone de deşert ascunsă undeva
la periferia proiecţiilor lor topografice
atât de precise
fiecare atac fiecare filtru care o să te protejeze de atac
se depun în inima ta devenită deja un reactor nuclear
din creierul tău tâşnesc vene calde de cauciuc
ca la jumătatea unei zile de august
te-ai putea aşeza lângă
orice femeie din sala de aşteptare
lângă orice barman care spală seara paharele
ai putea să aştepţi băiatul care încarcă brichete
LM 7
dacă aş fi o femeie slabă
dar excesiv de slabă
aş avea prieteni la poliţia de frontieră
care ar lua mită ca să vină să mă vadă
şi apoi ar dormi în maşină zile în şir
pentru că ei au reuşit
într-un hotel de 4 stele cu multe
camere pustii călduroase
ni s-ar aduce prosoape curate
şi femei cu ţevi de eşapament în loc de mâini
ne-ar vorbi la recepţie într-o limbă străină
totul ar fi intim între noi
până la transpiraţia acidă a florilor de portocal
până la sânii dansatoarelor mustind a apă de mare
am ieşi apoi împreună şi am traversa şoseaua
în urma noastră vitrine
ar exploda în staţia de autobuz
ca şi cum vara
smoala călduţă a unui acoperiş
ni s-ar prelinge pe glezne
LM 8
ai ajuns la capăt
acolo unde nu mai ai voie să schimbi
plăcuţele de ceramică din vestele antiglonţ
după standardele lor ai ratat cam tot ce se putea rata
ai dezamăgit exact atât cât se putea dezamăgi
ai acum greutatea unui bărbat bolnav care mănâncă măceşe
oricâţi bani ai face oricâţi prieteni ai avea
nu mai contează
numai afganistanul e totul
loc destul pentru sprijinit mitraliere
mai poţi să rămâi aici cât vrei
cineva spală cabina unui tir în spatele tău
mai poţi să rămâi aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu