Andrei Luca, versuri

1.
e aproape dimineaţă
mama tata trec pe rând în linişte
cu ligheanele
sprijinite în burţi
n-a fost nimeni să o oprească
şi apa a alunecat în întuneric pe sub
ochii pisicii

trei bureţi grei stau pe gresie ca gândacii.
pisica miaună
vocea ei o cârpă rece jilavă şi mucegaită

cineva intră pe uşă
pe lângă mine
spre baie
ajută

când vin musafiri aprind aragazul
fac cafea
deci aprind aragazul
şi fac cafea.

nimeni nu bea
pe lângă mine
pe lângă aragaz
trece mama
ligheanul proptit în burtă
întâi tremură flacăra
apoi simt şi eu vântul.

când oamenii au griji
au griji şi cam atât şi dacă
m-ar întreba cineva ce fac
n-aş şti să răspund

am reîncălzit cafeaua
am turnat în căni
dar au adormit
şi mama şi tata

puţin mai târziu am adormit
şi eu îmbrăcat cu bricheta
în buzunar.




2. i-am lipit lama lângă ureche...
acolo sub perciune.
am tras.
mi-a zis să-i rad şi mustaţa.
n-am vrut.
spunea că nu o poate face singur
că nu a pus în raniţă oglinda.
pielea scrâşnea.
în urmă înfloreau bubiţe.
la final a dat cu spirt.
doare?
doare.
rău?
a râs.
am luat undiţa şi am mers pe urmele lui printre copaci.
era noapte şi mirosea a spirt.
"răducu flăcău, nu mai mâncăm noi peşte.".
A taiat din calupul de brânză o felie.
Intradevăr n-am mai mâncat.

în Dunăre picuri de apă mi se agăţau de lobul urechilor.
străluceau puţin
ca nişte cerceluşi,
apoi se rostogoleau pe gât
în jos.

noaptea aia am dormit prost: gnomul din pantaloni.
a doua zi bunicul a fost tăcut.
n-a întrebat nimic de şcoală
sau doamna învătătoare.
doar în autobuz spre casă a vrut să ştie
dacă am o prietenă.

Aţi prins ceva?
Nimic.
Nimic?
Da, nimic.
Scurtul dialog ce rămâne după 60 de ani.
Pe holul îngust şi întunecat de la baie
maşina de spălat storcea rufe.
Şi tremura.
m-am suit pe ea avand încă rucsacul în spinare.
Când am auzit paşii greoi ai bunicului
mi-am strâns picioarele,
i-am facut loc să treacă
pe holul întunecat şi îngust.
s-a scuzat de mai multe ori şi a trecut mai departe.
Furtunul a zvâcnit lovind cu zgomot pereţii wcului.
Maşina începuse iar să evacueze.




3. 517
Joi, în seara dinaintea operaţiilor
mezina salonului a dat televizorul la maximum
au dansat toate
pe stomacul gol
şi mama
şi tanti Nina
şi mezina

când am intrat în salon cu flori
erau lungite pe pat
aveau bandaje pe piept de jur împrejur
Peste inimă
sâni
Şi puţin mai jos

Mezina, 16 ani, a întrebat privindu-se în oglindă
“Nicoleta, crezi că mi-a rămas şi mie ceva?”
Şi mama “da, ţi-a rămas”

Când a venit doctorul să schimbe pansamentul
(“cea mică, tu eşti prima!”)
Am ieşit din salon
m-am încolăcit pe scaun
picior peste picior
mă durea stomacul de ură şi de ruşine
Am aşteptat ca prostu` 10 minute pe hol
Cu puţa mea tristă.



4.
Pătura trasă până-n gât
ca un indicator de nivel
în zilele când din principiul al treilea al mecanicii
rămâne doar
Acţiune
Niciun mesaj încă
Pumn în perete
Numai forţa latentă a pereţilor
este egală cu a mea

Între tragic şi penibil
mai e puţin. E suficient să zici
unele lucruri cu voce tare.

lipit de saltea la câţiva centimetri
de parchet n-am altă şansă decât corpul
de lângă
şi până la iubire mai e o palmă de cearşaf

s-a raportat furtul unui căţel
alb şi docil
stăpânii au declarat la poliţie
că
hoţul mergea aiurea pe stradă




5.
Pauzele din telefon
sunt tot mai jenante

Şi cum mai e pe la şcoală
Sunt în vacanţă de două luni
desigur el ştia asta
am început să râd zgomotos
aşa-i când îmbătrâneşti

Mă simt vinovat că nu-mi place fotbalul
Cred că şi lui îi pare rău că nu citeşte

În seara asta n-am să merg
în sufragerie să mă uit la televizor

Rând pe rând
aşa cade fiecare punte

mereu procedez excesiv de corect
Eşti un copil bun
dar am să mă îmbăt într-o zi
să-l las să-mi fie tată
să mă mustre
să-mi zâmbească uşor complice

auzi tată ai văzut ştirea cu Mutu
dar n-am întrebat
iar asta a fost desigur o pierdere mare

Mouseul optic schimbă intermitent umbrele
pe pereţi
Numai o uşoară diferenţă de nuanţă
stânga sau dreapta într-o intersecţie

dintr-un alt unghi
stânga şi dreapta ar fi fost un bulevard drept

Ştiu că nici în seara asta n-am să merg
în sufragerie să mă uit la televizor.



6.einmal ist keinmal
Apar prietenele Roxanei
Zâmbesc trecându-şi mâna prin părul meu
Zâmbeşte şi tipu` de la masa alăturată
îşi trece şi el mâna prin părul meu

toate lucrurile pe care nu le-am făcut
sunt în paharul cu vodka
aproape de suprafaţă
ca fălcile unui crocodil

nimeni nu se plictiseşte
nicio veste alarmantă
înapoi spre casă
doar hainele foşnesc uşor
în viteza paşilor elastici
spre dimineaţă stând în pat
vecinul aude pe scară cheia căutând yala

râdem şi zâmbim
ca o familie de patru
iar cel mic priveşte pe gaura cheii de la dormitor



7. concertul
O scurtă oprire nocturnă la Mc
Ultima de altfel înainte să ajungem acasă
Flora a slăbit 9 kg şi zice despre ea ca e mai
sănătoasă

Roxana doarme lângă mine pe bancheta din spate
Mihaela a pus capul pe piciorul lui Hristi
drumul e lung dar
când Hristi conduce toate
sunt mai aproape
şi Mihaela e fericită pe locul din faţă

130km/h
140km/h
n-aş vrea să mai ajung acasă
e cald şi geamurile sunt aburite la colţuri
frână
viraj la dreapta
în cerc în cerc în cerc spre stânga
balans
capul Roxanei cade
ieşim de pe autostradă

niciunul dintre noi nu merge mâine la şcoală
dormim până târziu
la 9 dimineaţa sună Hristi la interfon
îi dau drumul la uşă şi mă culc
intrăm pe mess
cât de tare a fost aseară
mă întreabă şi var-mea despre concert
copy paste
cât de tare a fost aseară
e clasa a noua şi face pian
are la status
„Zâmbeşte, Aleksadra te iubeşte”



8.
“bonjour, mes eleves!”-“Bonjour, professeur!”
se vedea că nu e în apele ei,
spunea că o doare fierea şi ne tot întreba-
“spuneţi voi, copii, e normal, e normal?”.
cerea aprobarea, susţinerea, solidaritatea-
Am fi ieşit în stradă pentru ea, dar nu sunt bani,
Şi dacă nu sunt bani n-are rost să mai ieşim
Că-i frig şi e degradant
Pentru noi şi pentru ea.
“spuneţi voi, e normal?”

10 minute solidar,
mi-am pus căştile, urechea stângă, urechea dreaptă,
am ascultat Blonde Redhead restul orei/ restul zilei,
am rezolvat exerciţii la franceză,
am făcut traduceri.
să fac ceva bun,
să ajut,
jur că voi lucra zilnic la franceză,
să mă vadă cineva,
să-i dea banii înapoi.

la sfarşitul zilei, pe ritmuri depresive, am alunecat uşor dintr-o stare solidară într-una egosită,
era vorba de mine şi de faptul că mă simţeam prost,
că singurul lucru pentru care am fost în stare să mă mişc în ultima perioadă se referea la modul în care arăt,
15 minute cu capul într-o oală cu ceai de muşetel fierbine,
prosopul pe cap,
să nu mai am puncte negre pe nas
niciodată

în toate cele 3 zile de vacanţă+ weekendul + 1 decembrie
Am stat acasă, m-am jucat cu motanul:
Eu aruncam mingea
El o aducea



9.
68 de kilograme şi 1 metru 83
Sub pedala de acceleraţie şoseaua devine un elastic întins
aş vrea să ne oprească poliţia
şi să nu mai ajung
cerul alunecă pe capotă
prin parbriz ne surprinde mâncând
coboară pe lunetă
120 de kilometri cerul s-a mulat pe maşină
iară şi iară.
Coborâm. undeva pe stradă
În spatele nostru maşina se face tot mai mică
Până dispare

(dacă scările sunt impare se întamplă ceva rău
îmi potrivesc talpa în interiorul plăcilor de gresie
dacă nu calc pe îmbinări se întamplă ceva bun.)

pe hol
10 oameni şi un troler mic
aşteaptă
închid ochii pe rând
cel drept cel stâng
cel drept cel stâng.
uşa cabinetului se mişcă
cu tot ce se se află în spatele ei

între tragediile de pe mare şi operaţiunile de salvare
pluteşte un timp
in care apa lucrează
asta mi s-a blocat în cap
şi nu va mai dispărea
niciodată
este ceva ce trebuie învins
dar nu va fi învins
niciodată

Dezbracă-te
uneori sunt un balot ud de paie
şi tot ce merit e sa spăl vase
68 de kilograme şi 1 metru 83 domnu doctor
80 de centimetri de lucruri clare
despre ceilalţi 103 am uitat îmi povestesc alţii
o anestezie să mă cuprindă complet
ca un costum de scafandru



10.
de la stânga la dreapta
un tun de lumină peste camera mea
într-un mediu intermediar controlat
halatele lor albe
printre capsule mari de sticlă în care
explozii din explozii cresc şi nu mai istovesc
apoi toată viaţa se prăvăleşte în altă galaxie

la magazin încarc acasă descarc
mut cu sacoşa lucruri
dintr-o parte în alta
jumătate peste jumătate până se face mică
aproape că o bag în buzunar
prinsă între canapea şi palme
punga glisează pe o pernă de aer
Puţin înainte putin înapoi
Când ridic palmele
se desface
o afund iarăşi în canapea
cu amândouă mâinile

asta a înregistrat ultima rază de soare
apoi s-a întors în laboratoare
pentru totdeauna

de multe ori mi-e teamă
că totul încape într-o valiză prea mică
cu care o să-mi fie ruşine să plec de acasă
şi toate orgoliile-n şir
mai triste decât în oricare seară

după fiecare telefon- bilanţul
bucurie şi tot atâta neputinţă
in alte galaxii vor mai fi explozii
dar aici furia tânără dinainte care prăbuşea
n-o să mai prăbuşească
nimic

la developare se observă
cum de câteva zile în acvariu
o bulă de aer e prinsă în apă
stă sub o piatră
şi nu mai iese nu mai iese
eu plec
şi rămâne acasă
o bulă de aer prinsă în apă
de câteva zile