De Confidenţă
Slăbiciunile sunt prea greoaie, îs prea greoaie
Pentru a mai fi şi îmbrăcate, dezbrăcate
Îmbrăcată
Dezbrăcat
etc.
nişte sfinte pilozităţi
umorale, vioaie
etc, totuşi sper
pentru a fi Prima Doamnă a lor
a filipinezilor
care deţine 3.400 perechi de pantofi,
bunăoară
Vă invit
precum registrul de oaspeţi spune
al unui biet
hotel japonez
să profitaţi de camerista, repet,
Deci: cum vă numiţi
iubito...-confidenţă-: ...încet...
Sunt bătrânul John Falstaff...
„ - Imelda Marcos eu mă numesc” etc
„Infirm ce zeflemisea”[1]
Atât de prehensila, ea,
Ce ochii mi-i deschise c-o lăbuţă
Deasupra gâtului dinspre podea
Şi de pe, pe sub pernuţă
Cum m-ar lăsa
Frumoasă
Şi cum, ca sfârcul cozii iau picioarele-i
Frumoase delabrante
Şi cu-o privire galeşă, de moartă
Foarte, Foarte
Nu! Nu! Nu! Nu! Plec şi mă scol la viaţă la moarte
Rapsod Isk
(Confesorul iubitelor lui)
...Bucuriile, desfătările fie, toate,
ale prostiilor aşişdere
cari le însoţesc prea bine
Şi la ce bun să fii tu
celor ce nu vor fi niciodată ca tine
Deajuns că eşti cum eşti, slutul Lui
Prea-deajuns
Eşti cu totul nebun, nebună să nu pui
gingăşie în astfel de fapte mirabile
cât frumuseţea, becisnicia şi farmecul
îţi îngăduie
Înmulţeşte-ţi
plăcerea tristă
sălbatecă de-a fi astfel
Şi care insuflă
celorlalţi
şi puţin respect, puţin
cum ţi-o împarţi
„Numai de una grijă nu-i poarte
când se afla cu ’însa în faţă
nu aminte-mi de moarte”[2]
Iskander către iubita lui, fiecare
„Privire galeşă şi iubitoare
dovedeşte ceva mai mult
decât face şi spune
rog cuminte
clipă de careva, oricarele
pentru o oră, o zi
Nu părăsi
Plăcerea de a fi
Dorită
Îngăduie
ceea ce e făcut
Puţinătatea mea
Mintea mea cea prostită
Căci «puţine sunt, foarte puţine
cu cari să te nărăveşti bine»[3]
cu pielea dulce la mângâieri
respiraţia înmiresmată, blândeţea...”
De la aceasta şi de la aceea:
„După ce l-a săturat, iară, de formele ei”
Un neurobiolog îndrăgostit de o extraterestră
(şi până când şi de ce este necesară masturbaţia)
Iubirea mea...acolo unde eşti
Mediatorii tăi chimici
îmi transmit numeroase
şi triste, prea triste
mesaje sentimentale
între Sinapse, Sinapselor
efect suplu
Libidonal
Străvechi
al cablajului vostru cerebral
Dopamina-m, fuliberina-ţi
şi serotonina-i
în urechi de reni
Îmi călăuzesc privirea spre tine,
fuliberina-mi de înger seren
: Eu, Brutus, eu, cel nerod
În hipotalamusul meu
cari curge inflamat şi
cari curge în sus
ca un latex
un hipo-alergic
fără spermicide şi lubrifiante
cu rezervor de arome
de căpşuni
şi vanilie
Moale şi suplu
cu două inele
flexibile
moi...
dinpoliutern
conferind
un Scut
preafeminin
În mărinimia lui naturală
Să mă cutremuri
Mă ţin ca în
Mărimea cari ţi
Se mişcă între pleoape
e o minune
Privindu-ne...
- Mă iubeşti?!
Iubirea mea, acolo unde eşti...
Vrei să mă cunoşti...?
Aşa? Pentru un bărbat
ca mine nu există bucurie
Cari nu e gustată cu el de fiecare
Femeie: ... Tu, ştii? –„nu toate aceleaşi dorinţi?”[4]
Cu cine-adormi în gând...?
Ce guşti - ?
Infirmi ce zeflemiseau
O gânganie galbenă
Una cu o fustă verde
vermillon-vermiform
o gânganie- galbenă
Dând lemnăria-ntr-o parte
Să te fi mirosit
În gheară cu fierea din tărtăcuţa ta fierbinte
Adumbrit, adumbrit
Deliram
şi, vezi:
(...Bolboroseşte, înghite, şezi,
Bea...; Nu stai
Jos?)
De una singură sărută picioarele
Vrăjitoarea din Oz
Îţi repet, plex solar,
Cu toată mila şi mă
Rog; Pubisul, mmarele...
Te roagă un segregar:
- Dă-le dracului, ţoalele-mi
În momentele Lui de înaltă comunicare cu fulgerele
Ziseră...
„...Nu are rost să-i prelungim agonia”,
Zise îngerul său bun: „Voi intra...”
Zise
cu nările
fluturând...
Şi invers.
„Renunţă de bună voie la
bună voia, silirea, prostirea
celuilalt
şi a ta, acum!”.
Am zis:
un deget de la picior,
Am zis:
Şi vederea-ţi...
...mumie de-o
Radioactivitate deosebită...Iată semnu-
Uiţi...În postav verde de Kenda...
„- Cum să-Ţi fie dragă
Cu drăcuşorii-ceia
Lungi şi laţi?!”.
Solipsismu’ vertebratelor
Infirmul hohotea
Destui se străduiau
Să dea din cap
Scheletic, evanescent şi fix în
Icnetele arterelor acustice
să le preschimb ziua de mâine
Şi răsăritul următor
Îmi fluturam testiculele, cu una
Cum râgâia într-un delir simetric
fluierând dintre picioarele repezi
Ca dânsele am alergat şi-am
plâns căci mă născusem
La miezul nopţii, zilei,
Speriată şi ea, cu ochii peste tot
El nu înţelege siguranţa din
Solipsismul, vai, vertebratelor
Că-s amoebă roşie şi am înnebunit
Şi şchioapăt. Amân-duror
De ce? Pentru a aranja lumea lui Leos
Într-adevăr tu eşti...Suntem Hero şi Leandru
Tu eşti într-unul singur 4 zeităţi glorioase!
Eşti primit cu strigăte fericite, cu feţe bucuroase!
Arătându-ţi dragostea! arată-ţi dantura!
Sufletul tău este în Cer:
Trupul îţi este liniştit ca Nirvana
Iată, pentru măruntaiele tale
pentru gâtul tău însetat
Miresme pentru plăcerea nărilor
De băuturi alese
Statornic ajuţi emanaţiile
Iată că porneşti către cârligul de la funia ta în jos
Tu însă n-ai nevoie să pătrunzi strecurându-te
Şi nici dărâmându-le,
Tu eşti pur, eşti curat, eşti dorinţele lui Iskander!
Trupul întreg ţi-a fost îmbăiat în laptele fecioarei
Tot răul care era în tine a fost curăţat astfel!
-Pot să mănânc lucruri mai bune fără să întreb?
-întrebi-
Te avânţi... picioarele te ascultă
Mişcările tale nu vor fi controlate
Nu ţi se vor pune în faţă grămezi de nisip cu apă
Nu te voi întreba ce faci acum
Întorcându-i cu faţa la ceafă...
Vei putea să-i faci să nu se apropie de tine...
Se bucură că eşti printre ele
Ca Trupul tău neatins să stea
Să poţi proaspăt respira
să poţi pătrunde cu faţa înainte netemător
pe Tărâmul Tenebrelor
de vârtejuri nefaste să nu fii dus şi răpit
Să te poţi odihni în Arborii Tăi, în ramuri
Că zeiţa mea, Afrodita, se aşază
de gâtul tău
În timp ce zeul Isk vă ocroteşte membrele
Zeiţa Nectarului tău divin, Ea-
Însăşi îţi stă la îndemână, le eşti scump
Divinitatea lor Protectoare
Într-adevăr tu eşti fratele
Mărimilor Cereşti
fratele Leos tu eşti, Scaietele Binecuvântat şi Salvat...
Amaradia când ţi se revarsă pe trup-
ca în Erebus
Infirmi ce zeflemiseau
(Dobitoace)
Dimineaţa găseam invariabil îmbrăcăminte fină
Noi ne mirăm, dar şi puţină duioşie pe inima noastră
Hainele au ceva matern: Că plângi; Că vină...
Să fiu în pat
Ah, casc
Şi-al tlebui
ei dorm şi atâta ialbă velde, maci?
Că-s
pocnetele astea Dobitoace?
Mă uită dlagă melusino
Şi mi se face
cu(m) boul ăsta gângăvit de soare
Că uite nu mai rumegă şi-mi seamănă
Şi flanelaşul, motoceii lui, papucii - şi covoare...
Neînsemnat puls bolnav, râmătoare,
Greieri, guguştiuci...Şi-O raţă...
splendoare, splendoare, bigamie, ca tot ce e viaţă...
Dar eu nu, nu, nu, nu, nu, nu
Eu nu mee-rit. Şi nu po’ să o mârr-lesc
Păienjeniţă-verde
pânzele ei, vai,
patul meu, zic, şi-atât,
măi, flanelaşul
năsturaşii, pe gât,
să-i pipăi oasele
Soră,
Ah, Duhul Perversităţii, Nemiloasele
Caldă, Pură, Virgină, Alene-m...
-Toate sunt baliverne.
- Suntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu