Cronica ediției 53

Institutul Blecher ne-a adus duminică, 1 aprilie 2012, doi autori din generații diferite. Este vorba de Sorin Delaskela, autorul romanului Abisex (Herg Benet, 2011) și de Adrian Diniș. Ambii au citit proză. După lecturile celor doi autori, Claudiu Komartin l-a rugat pe Sorin Delaskela să vorbească despre romanul proaspăt reeditat.

Sorin Delaskela: E un text vechi, dar republicarea lui are o valoare deosebită. Am simțit că această carte este singurul meu mod de a fi prezent printre ceilalți.

Clubul de lectură a continuat cu o altă bucată de proză a lui Sorin Delaskela, un fragment dintr-un text mai nou intitulat Ultimul funcționar al imperiului. A urmat și un scurt moment de lectură al lui Claudiu Komartin din romanul autorului.

Claudiu Komartin: Îți fac un deserviciu citind din Abisex. Vreau să dau un argument celor de aici să cumpere cartea.

Moderatorul a vorbit ulterior despre fragmentarismul susținut și umanitar din proza lui Sorin Delaskela, întrebându-l pe autor de ce preferă o asemenea abordare.

Sorin Delaskela: Fragmentarismul este vocea mea naturală. Eu am descoperit proza târziu. Optez pentru fragmentarism pentru că nu am forța să construiesc.

Claudiu Komartin l-a invitat pe editorul de la Herg Benet, Alexandru Voicescu, să se alăture discuției. Moderatorul a vrut să afle ce l-a atras la această carte, dar și ce așteaptă editura de la romanul Abisex.

Alexandru Voicescu: Am văzut fluiditatea textului. Sunt cuvinte care merg unul după altul. Este OK că te duce înspre citadin, dar și spre o timiditate a scrisului. Dar este sincer. Mă aștept ca cititorul să primească cartea la fel cum l-ar primi pe Sorin la o bere, stând la o masă. E o voce pe care nu am găsit-o la alți scriitori români.

Claudiu Komartin: De ce te alicești de cuvintele astea?

Sorin Delaskela: Când am scris romanul eram sub imperiul dorinței de autentiticitate. Am vrut să revalorizez lumea senzațiilor. Am o reacție de pudoare pentru că am îmbătrânit. Acum nu mai pot scrie așa. Se pot numi și altfel lucrurile pe zona aceasta. Nu mai sunt la acel nivel instinctual. Cartea o tratez acum cu indiferență. E un fel de fiică rătăcitoare.

Claudiu Komartin: Cartea merită citită pentru senzorialitate. E mai degrabă un pariu cu senzorialitatea decât cu limbajul frust. Proza românească a trecut de faza aceea copilărească. Tu, ca voce narativă, încerci să recuperezi vocile pierdute ale copilăriei.

Au urmat intervenții din partea autorilor Constantin Abăluță, Bogdan Coșa, Andrei Doșa, Aleksandar Stoicovici, Victor Potra și Radu Nițescu.

Constantin Abăluță aduce în discuție romanul Întâmplări din irealitatea imediată al lui Max Blecher în contextul în care atât textul lui Sorin Delaskela, dar mai ales cel al lui Adrian Diniș nu-și vor găsi acea structură de proză, mizând pe acel fior poetic al umanului ajuns în puncte critice. Abăluță consideră că cinismul lui Delaskela este ușor și frumos, iar poeticitatea frazei ar putea transforma textul într-un spectacol teatral.

Bogdan Coșa: Mie mi s-a părut destul de ciudat textul lui Adi. Începe ca jurnal, apoi devine o proză poetică. Aș recomanda să taie toate glumițele. În schimb, mi-au plăcut accentele grave. Nu este un poem în proză, mai degrabă e o proză poetică. Ar fi de lucrat cu pixul în mână. La Delaskela, mi-ar plăcea să aud un audio-book în lectura autorului. Poate editura se gândește la acest lucru. Mi-a plăcut cursivitatea lui.

Claudiu Komartin: Diniș are nevoie de un feed-back onest. A mai scos niște lucruri care nu funcționau bine. Textul trebuie gândit structural.

Andrei Doșa: Am observat propoziții care trebuie tăiate sau rescrise. Aș vrea să pun accentul pe damnare. Prin asta, vrea să aducă un accent grav textului. Dar nu e suficient. E nevoie de mai multe nuanțe. M-am gândit și la atmosferă. Când schimbă spațiile, îmi amintește de Makanin.

Claudiu Komartin: Textul e oniric sau realist?

Andrei Doșa: Plutește între mai multe registre, trebuie să se decidă. Îl văd mai spre partea onirică.

Claudiu Komartin: Diniș se observă că știe să scrie poezie. Trecerea de la poezie la proză este un pariu. Eu nu cred că textul e scris în totalitate acum câțiva ani.

Aleksandar Stoicovici: Din fragmentul lui Diniș se simte că mai trebuie lucrat. E și dezlânat și par niște colaje puse cap la cap. Nici la frazare nu excelează. Ar trebui păstrată o cadență. Lui Delaskela nu îî face o favoare modul de a citi. După fragmentele citite nu îmi pot face o părere.

Victor Potra: Am fost surprins de reacțiile la proza lui Diniș. M-a prins textul. Am trecut cu ușurință peste imperfecțiunile unor fraze. E ușor de digerat pentru un cititor oarecare.

Claudiu Komartin: Cum ai primit lucrurile livrești? Se potrivește cu suflul realist?

Victor Potra: E posibil să îmi fi scăpat referințele livrești. Dar, nu m-am împiedicat în ele. Un discurs coerent.

Radu Nițescu: Adrian a schimbat unele lucruri față de atunci (Vorba Vine, 27 februarie 2012, Club A). Lectura lui a sunat mult mai bine. Îmi place mai mult partea a doua, legată de spital. Ar putea scoate o parte din glumițe. În ceea ce privește Abisex, mi-a plăcut mai mult în lectura ta. (Claudiu Komartin)

Victor Potra: Hemoragia era o formă de manifestare a damnării.

Claudiu Komartin: Sunt curios cum va continua proza lui Diniș. Pe 8 aprilie ne întâlnim cu Octavian Soviany și Valeriu Mircea Popa. Sper să avem o zi mai puțin întunecată.

A consemnat Galileo Gall