Claudiu Komartin: „Începem ediția XXXVII a Institutului Blecher cu un poet și un prozator, așa cum promiteam de la început, Matei Hutopila – pentru prima oară aici – va citi o selecție din volumul de debut pe care-l pregătește. Pe Augustin Cupșa îl știți bine, a citit și anul trecut, iar acum vine cu un fragment din cele cinci proze scurte care alcătuiesc noua lui carte în curs de apariție la Cartea Românească. Augustin a câștigat pentru a doua oară concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor.”
Urmează cele două lecturi Matei Hutopila citește Copci, iar Augustin Cupșa un fragment din Furtună într-un singur cuvânt, apoi o pauză.
Claudiu Komartin: „Putem începe comentariile, avem despre ce vorbi. Nora, poate ne spui ceva despre ce s-a citit.”
Nora Iuga: „Lasă-mă puțin să-mi revin. Am fumat o jumătate de țigară de la Augustin și sunt amețită. Voi vorbi mai târziu, să înceapă altcineva.”
Victor Potra: „De când nu vine Octavian Soviany, se pare c-am preluat eu rolul de început. Primul ciclu din ce a citit Matei Hutopila mi-a plăcut, deși poemele din ambele cicluri au șansa de a ajunge la cititor, ceea ce se întâmplă destul de rar în poezia contemporană.”
Îi recomandă lui Hutopila să păstreze integral poemul Vulturești, chiar dacă a omis voit câteva cuvinte în timpul lecturii pentru că „au o încărcătură sexuală sensibilă, pertinentă ca la Paul Goma în Arta Refugii, unde există rezonanțe de transmitere a limbajului.” Potra mai spune: “Pentru prima parte n-ar greși să adauge un glosar.”
Claudiu Komartin: “E o sugestie deschisă mereu pentru mine când vine vorba de limbaj. Matei se joacă apelând la zone deloc vizitate în poezia de la noi. Poeții români sunt închiși față de formulele dialectale. Din limba aromânilor, care este plină de sonorități, nu a făcut nimeni nimic. Matei vine din zona huțulilor, dar nu cred că ar fi interesant un glosar, nevoia de a intui sensul unui termen poate folosi mai mult textului.”
Victor Potra, despre fragmentul lui Cupșa: “Am mai asistat la o lectură a lui Augustin, dar lectura lui de astăzi nu m-a prins la fel de mult ca data trecută. Pretextul e interesant la început, bucățile/planurile sunt scrise bine. La nivelul ansamblului, firul conducător a început să mă piardă, iar finalul mă dezumflă prin acel Eu. Fragmentul cu acel coridor de oglinzi prin fața căruia treceau cei invitați la film poate fi interpretat intr-o cheie hipnotică/.../ Tehnic, este o proză scrisă bine, alertă pe bucăți, dar în ansamblu este o promisiune neonorată până la sfârșit.”
Sorin Delaskela: “Mi-a plăcut proza lui Augustin. Poate acel final trebuie schimbat cumva, dar narațiunea mi-a plăcut./…/ Mi-a plăcut și lectura lui Matei Hutopila, dar anumite expresii, cele triviale, nu au ce căuta acolo. Dacă ar renunța la ele, integral ar fi un câștig.”
Hutopila: “Important este ca idea să răzbată.”
Komartin: “Mă gândesc că poeții n-au prea experimentat această zonă care poate fi taxată pășunist.”
Delaskela: “E inutil acel vers cu șapte limbi.”
Hutopila: “Poemele agro-romantice fac parte din prima parte din volum.”
Komartin: “Selecția am făcut-o eu, multe texte sunt perfectibile, de aceea le-am și selectat. Nora, crezi că ne poți spune acum câte ceva?”
Nora Iuga: “Să nu vă așteptați de la mine să vorbesc ca un critic literar sau ca un cititor avizat. Mi-a plăcut enorm ce s-a citit aici. Nu e un compliment, ci un lucru foarte cinstit pe care-l spun. S-a citit o literatură atât de adevărată încât nu spun nimic de complezență. Am avut o foarte mare bucurie când am ascultat această poezie. Nu-s obișnuită să citesc poezie basarabeană sau din Ucraina, am doar ecouri din Tătuca al tău, Claudiu. Apoi am intrat datorită Dianei Iepure în substanța acestei poezii care mi-a plăcut mult. Are acea seninătate tristă, melancolică. În general mi-au plăcut mai mult poemele din prima parte unde există această sensibilitate nealterată. Am fost obișnuită cu poezia de la noi, culminand cu modernismul, mă refer la poezia agresiv sexuală, nihilistă, cu o scârbă față de viață….”
Komartin: “Avangardele au făcut asta acum opt decenii”
Nora Iuga: “…am văzut că în Germania această poezie e destul de fumată și există chiar un soi de respingere față de ea. La poezia lui Matei mă atrage tonul cald, descriptiv, cu amintiri din copilărie și spun admirativ asta. În partea a doua a poemelor lui Matei intervin accente stridente ușor, chiar calchieri ale unei poezii mai moderne, mai la modă, dintr-o zonă occidentală care mi se pare un fals. El are talent, e poet adevărat, îi iese bine și umorul și ironia, dar este mai autentic în prima parte.”
Komartin: “Despre proza lui Augustin ce ne spui?”
Nora Iuga: “La o lectură de la Berlin, Augustin a citit din Perforatorii, iar Soviany din Scrisori din Arcadia. La sfârșit, cei din sală au crezut că Soviany a citit proză, iar Augustin – poezie. Lucrul ăsta mi-a plăcut foarte mult pentru că eu pledez pentru toate genurile literare amestecate. Suntem în același timp de toate. Cartea lui Augustin am citit-o mai târziu. Perforatorii lui m-au înnebunit pur și simplu. N-am mai citit în literatura română o scriitură mai europeană și foarte-foarte personală decât la Blecher în Întâmplări din irealitatea imediată.
N-aș spune că Perforatorii e un roman. Augustin mi-a mărturisit că au apărut cronici destul de proaste la carte. Mi-am dat seama ce s-a întâmplat. I s-a reproșat că nu are construcție epică. Perforatorii este o carte greu de povestit.
Noul lui manuscris mi-a plăcut foarte mult. Sunt povestiri foarte bune, scrise cu rigoare, există epic, personaje bine conturate, dar s-a pierdut ceva. Nu mai găsesc acea încețoșare, acel limbaj din Perforatorii. Astăzi am înțeles. Augustin a început să citească, în Germania nu m-a izbit, acum m-a izbit. În prima parte am simțit că mă plictisește, că bate pasul pe loc, că nu apare nimic. Mergea încet-încet și apoi începea să prindă ritm. Atunci am văzut epic, personaje, acele oglinzi și vântul cu semnificații mari. Mi-am dat seama ce extraordinară calitate de scriitor are.
Augustin este un scriitor foarte mare și l-aș sfătui, cum făcea Rilke în Scrisori către un tânăr poet, să nu se ia după critica literară. Critica ne deformează, ne falsifică, vrea să scoată din noi ceva ce nu există în noi.”
Komartin: “Mulțumim mult. Ciprian, ce ne spui despre poezie?”
Ciprian Măceșaru: “Mi-a plăcut mult primul ciclu unde folosește acele cuvinte dulci, moldovenești.”
Hutopila: “Sunt puține. Am vorbit eu cu accent, cum vorbesc de zi cu zi.”
Măceșaru: “A doua parte, așa cum spunea Nora Iuga, pare ușor falsă.”
Komartin: “Unde încearcă să fie neconvențional, cade în convenționalism, unde nu încearcă să epateze sau să scrie cum e la modă, e proaspăt şi autentic.”
Diana Iepure: “L-am citit pe Matei pe net și mi-a plăcut. Poemele din partea a doua le-a scris prin 2007-2008, este o etapă depășită, iar prima parte este recentă.” Despre proza lui Cupșa, Diana iepure spune că “e prea construită.” Exemplifică pasajul cu oglinzile.
Komartin: “Momentul oglinzilor și ce urmează pe parcursul a două pagini, este o punere în abis.”
Lorena Stuparu: “Îmi place foarte mult scriitura lui Cupșa. Cred că coeziunea e dată de lumea interioară a personajului, cum reiese și din cuvântul Eu din final.” Lorena remarcă “evoluția cuvântului vânt care reprezintă ipostazele eului care există în fiecare.”
Victor Potra spune că până la pagina 10, textul se citește integral, fără dificultăți, apoi face o referire la Promoroacă, personaj care îi amintește de Ippolit Matveevici din Douăsprezece scaune de Ilf și Petrov.
Komartin: “Observația care se impune aici este că Augustin ar putea face un roman din fiecare povestire de-a lui. La proza scurtă, nu-ți permiți să vinzi viața secretă a personajului.”
Potra: “Înțeleg că manuscrisul e gata, dar aici există perspective puternice cu care să se joace mai mult.”
Lorena Stuparu: “Personajul e tot un joc lingvistic?”
Augustin Cupșa: “După Perforatorii n-am putut și n-am vrut să merg pe același plan al ideilor, am preferat o proză lentă, ușor prețioasă.”
Nora Iuga: “E o altă față a ta.”
Ciprian Măceșaru: “Descrierile după fiecare personaj mă obosesc, dar imaginile de final merg foarte bine.”
Komartin: “Ne oprim aici. O după-amiază frumoasă. Sper să ne revedem săptămâna viitoare cu Nora Iuga și Radu Nițescu.”
Nora Iuga: “Chiar?”
Komartin: “Eu așa zic.”
Nora Iuga: “Chiar îți mulțumesc.”
A consemnat: Gabriel Daliș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu