Claudiu Komartin: “Ediţia XXXIV a Institutului Blecher îi are invitaţi pe Andrei Dósa şi Cosmin Cârciova. Probabil aveţi informaţii despre ei din prezentările pe care le-am făcut. Andrei a citit și în urmă cu un an, pe 3 martie, și acum vine cu poeme noi. Cosmin citește pentru a doua oară într-un cenaclu/club de lectură, dintr-un roman care sper să-i apară în curând. Eu zic să înceapă Andrei că are mai multă experiență. O experienţă americană.”
Andrei Dósa citește grupajul de poeme “American Experience”, nu înainte de a face precizările: “e un text format din 17 bucăţele, dar se poate lua ca un singur poem.” După lectură, aplauze.
Claudiu Komartin: “Cosmin Cârciova a venit cu două fragmente din romanul Voia.”
Urmează lectura lui Cosmin Cârciova. Aplauze.
“Pentru că a venit Apocalipsa, zic să avem și noi zece minute de pauză”, a mai spus Cl.K.
După pauză, Claudiu Komartin: “E momentul în care se vorbește despre ce s-a citit. Octavian Soviany, comentatorul nostru cel mai doct, lipsește astăzi. Vreau să cred că va fi aceeași atmosferă relaxată. Victor Potra, spuneai ceva în pauză despre proza lui Cosmin...”
Victor Potra: “Nu spuneam nimic.”
Cl. K: “Atunci spune-ne acum.”
Victor Potra: “Proza mi-a plăcut foarte mult, m-a prins foarte tare. Îmi place cum sunt evidențiate planurile. Sunt puține lucruri de corectat, are la un moment dat “atârna la/de cinci metri”…M-a surprins plăcut, deși fragmentele sunt scurte, reușește să creioneze acțiune și personaje. Am întâlnit rar personaje atât de bine conturate. Sunt foarte curios să văd romanul, pare tipul de carte de citit pe nerăsuflate.”
Sorin Despot: “Nu înțeleg nevoia de detaliu pentru activitatea profesională a lui Steve Wallace, cu acele întrerupătoare. S-a insistat foarte mult pe a se descrie viața pe pământ și nu și pe Hammera.”
Cl.K: “Sunt mai multe capitole în roman, se referă acolo și la aceste lucruri.”
Sorin Despot: “Cum arată viața pe Hammera?”
Cosmin Cârciova: “Steve își scrie memoriile la mult timp după ce a ajuns acolo. E detașat. În prima fază este preocupat cum a ajuns acolo. Mai târziu, e vorba despre ce se întâmplă pe Hammera, e o discrepanță foarte mare.”
Victor Potra: “Care e proporția între partea de SF clară și ce se întâmplă pe aici?”
Cosmin Cârciova: “E foarte mare, e diferit tot.”
Victor Potra: “Partea cu întrerupătoarele a picat bine, ne-ai indus dezamăgirea persoanei și revolta tipului plictisit care apasă acele întrerupătoare doar pentru că este distractiv.”
Cl.K: “E vorba de absurdul în sine, să le apese la ore fixe”, apoi face o aluzie la “munca fără sens” din Pianul mecanic de Vonnegut.
Iulia: “Chiar seamănă cu limbajul lui Vonnegut.”
Adrian Cârciova comentează poezia lui Dósa: “Textul lui se apropie de o piesă de teatru pe care am citit-o, unde se vorbea poetic despre scenariu, prin modul ăsta de experiență a românului ajuns în America. Nu știu cât sens are să fie poezie sau să fie proză sau teatru.”
Cl.K: “E un text care ține sau nu, dar cred că este mai mult decât povestea unui băștinaș de aici care ajunge în America.” Îl invită pe Cristi Cotarcea să facă un comentariu.
Cristi Cotarcea: “Nu am nimic de spus.”
Cl. K: “Gelu, mă bucur că ai venit, cred că ai și rămas cu ceva.”
Gelu Diaconu: “Experiența mea de SF se oprește la Jules Verne. Remarc însă că proza tânără devine tot mai scheletică. Proza pe care o citesc eu este altfel structurată, îmi dă senzația acum că merge mai departe de concizia textului. E adevărat, proza modernă e ușor de citit și-i expeditivă, dar procedat în exces se observă. Ca subiect, sunt lacune. Mergând peste ironia acelor întrerupătoare în uzină, eu am lucrat într-o astfel de zonă și știu până unde duce absurdul industrial. Dacă s-a vorbit de teatru, din absurdul beckettian se poate ajunge cu aceste fragmente și dialoguri fără sens la o piesă de teatru.”
Despre poezia lui Dósa, Gelu Diaconu spune: “Mi-au plăcut doar două poeme: la radio guerilla și după două luni și trei zile (bonus 2), deoarece sunt concise. În rest, acea avalanșă de instrumentar de bucătărie este ușor gonflată, iar textele lungi obosesc și sunt de multe ori forțate.” Comparația de la începutul poemului la radio guerilla i se pare o ironie prea pe față, o construcție facilă.
Cl.K: “E o ironie care poate părea placidă.”
G. Diaconu: “E mult balast. Ar fi trebuit să se concentreze pe interiorul textelor, nu să insiste pe detaliu. Un singur cuvânt, restaurant, conține un univers.”
Cl. K: “Aici este, de fapt, un antagonism dintre două feluri de a face poezie, unul – concis, comprimat și un text torențial, de avalanșă.”
G. Diaconu: “Ca la Mazilescu, care avea o ordine foarte bine pusă în pagină. Aici am senzația unei cumplite dezordini.”
Cl.K: “La Whitman nu erau toate puse în ordine, dar la sfârșitul acelor pagini….”
G. Diaconu: “Să ne amintim de avalanșa din textele lui Cărtărescu, de blocurile lui de texte.”
Stoian G. Bogdan: “Cărtărescu vine din Ginsberg.”
G. Diaconu: “La Cărtărescu găseam limpezimea unui filon liric.”
Cl.K: “Am satisfacția de a citi texte lungi care ţin, cum nu am prea întâlnit în literatura română și nu mă gândesc la textele lui I. H. Rădulescu și pașoptiști, ci să găsesc texte recente în avalanşă, în care să nu simți că ironia deșurubează textul.” Citează în întregime textul aici arborele vieții este tufa de bumbac (în drum spre casă).
G. Diaconu: “Aici se pune mult accent pe ritm și gravitatea vocii, dar se simte că e controlat.”
Cl.K: “E o observație foarte bună.”
Bogdan Coșa: “Dósa iubește atât de mult poezia că vrea să facă poezie din orice face. Aici e o problemă, se simte un regizor în spate…”
Cl.K: “Cărtărescu vroia să înghită toată lumea într-o carte. Ca Mallarme, într-o altă epocă. SGB, tu ce crezi despre ce-a citit Dósa?”
SGB: “Eu cred că acest ciclu al lui Dósa este un genunchi în boașele visului american.”
Gelu Diaconu continuă cu un comentariu la proza lui Cârciova: “Deși are mână de prozator, proza lui nu mă prinde.”
Bogdan Coșa: “Proza pare scenariul unei parodii făcute de un zombie. Se pierde pentru că ironia este majoră într-un subiect atât de grav.”
Silvia Grădinaru: “Asta e foarte mișto.”
Cosmin Cârciova: “Cum ar putea alt om povesti, mai ales că se află într-o astfel de situație?”
G. Diaconu amintește de personaje din Posibilitatea unei insule de Houellebecq, apoi spune “proza nu are carne, e subnutrită.”
Livia Ștefan: “Pentru că a venit Apocalipsa.”
G. Diaconu: “Sunt un consumator de literatură. În proză trebuie să existe un puternic filon epic, în poezie – concizie.”
Cosmin Cârciova: “Toată relația dintre lectură și consumatorul de lectură se desfășoară în parametri normali. Am înțeles cum funcționați, pe un anumit fel Jules Verne. Alții funcționază pe Balzac. Domnul care se plimbă funcționează diferit…”
SGB: “Spune-mi Strălucitorul...”
G. Diaconu: “Facem parte dintr-o diversitate.”
Cl. K: “E o chestiune de gust.”
Cosmin Cârciova: “Fie te ia încet, nu-ți dă în cap, sau procedeaza altfel. Prozatorii construiesc diferit absurdul. Cel care scrie – scrie ce vrea el, de fapt, să citească.”
Cristina Șoiman: “Mie mi-au plăcut dialogurile din proză pentru că au ironie și sunt spumoase.”
Bogdan Coșa: “E mai multă ironie decât absurd.”
Cl.K: “Terminăm aici. Bogdan, ce părere ai de poemele lui Dósa?”
Bogdan Coșa: “Merg cu berea.”
Cl.K: “Ne vedem în curând.”
A consemnat: Gabriel Daliş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu