Cronică la ediţia XXXII

Claudiu Komartin: „Bună ziua. Ediţia XXXII a Institutului Blecher îi are invitaţi pe Bogdan Coşa şi Andrei  Zbîrnea, care ne vor citi poezie. După lecturile lor, vom prezenta şi cartea lui Adrian Diniş, Poezii odioase de dragoste. Îl avem aici şi pe Nicolae Tzone, editorul acestei cărţi. Bogdan Coşa scrie poezie şi proză de ceva vreme şi o face din ce în ce mai bine. Bogdan, ai cuvântul.”

Urmează lectura lui Bogdan Coşa.

Claudiu Komartin: „Andrei Zbîrnea are 24 de ani şi în urmă cu trei ani a publicat o carte pe care nu ştiu cât o mai recunoaşte.”

Andrei Zbîrnea: „O recunosc, a fost o etapă de care nu mă dezic.”

Claudiu Komartin îl invită pe Andrei Zbîrnea să citească.

Urmează lectura lui, două cicluri de poeme Adela şi golden rock poems. Aplauze, apoi Bogdan Coşa mai citeşte câteva poeme, la invitaţia lui Claudiu Komartin. Aplauze.

Claudiu Komartin: „Acestea au fost lecturile. Acum îi rog pe Adrian Diniş şi Nicolae Tzone să prezinte cartea. La Gaudeamus, Adrian Diniş a lansat primul lui volum de versuri Poezii odioase de dragoste, o carte recomandată, zice-se, de Institutul Blecher.”

Adrian Diniş citeşte din volumul Poezii odioase de dragoste. Aplauze.

Nicolae Tzone: „La târg era emoţionat şi a citit prost, acum a citit foarte bine.”

Claudiu Komartin: „Poate va ajunge să citească şi bine. Cât costă cartea?”

Nicolae Tzone: „20 lei. Cartea are peste o sută de pagini, o carte de 80 de pagini costă 15 lei, aşa că preţul este justificat. Cartea ta, Claudiu, costă 18 lei şi are în jur de 90 de pagini.”

Claudiu Komartin: „Eu cumpăr un exemplar.”

Nicolae Tzone: „Ţie ţi-o dau gratis.”

Claudiu Komartin: „Mulţumesc. Diniş a câştigat Mare Premiu Vinea...”

Nicolae Tzone: „Ediţia XIX a Premiilor Vinea m-a salvat. Practic, acest premiu există de când editura. Pe internet am văzut că se ironiza acest fapt, deşi de-a lungul vremii, din juriu au făcut parte Laurenţiu Ulici, nu ştiu dacă unii dintre voi ştiţi despre el, Marin Mincu, Octavian Soviany şi alţii. Începând cu anul ăsta, se schimbă organizarea. Trece jurizarea de la editură, la juriu, s-a schimbat şi juriul, din care anul ăsta au făcut parte Komartin şi Vancu, dar selecţia manuscriselor care intră în concurs o fac eu. Anul ăsta, am avut patru-cinci manuscrise, dar în afara lui Diniş nu s-ar fi meritat investiţia. După părerea mea, de la debutul de senzaţie a lui Komartin, cred că această carte egalează debutul lui Komartin.”

Claudiu Komartin: „Dacă ştiam, nu-l mai invitam.”

Nicolae Tzone: „N-am mai citit de vreo cinci-şase ani o carte cu atâta plăcere cum am citit cartea lui Diniş. Sper să se bucure de succes.”

Claudiu Komartin: „De unde se poate cumpăra cartea?”

Nicolae Tzone: „Se găseşte la Cărtureşti.”

Urmează o pauză şi secţiunea comentariilor.

Dumitru Bădiţa: „Mi-e greu să vorbesc despre poezie dacă nu o citesc”, apoi spune că „Bogdan Coşa vine din şcoala poeziei cotidiene, cultivată de braşoveni”. „Poemele, ca o caracteristică, încep neutru, cu imagini calde, apoi se basculează spre morbid sau chiar tragic.”

Despre poezia lui Andrei Zbîrnea, Bădiţa ia în atenţie primul ciclu, Adela, unde identifică o poezie a relaţiei. „Al doilea ciclu este sapienţial, se  mizează pe o recuzită a anilor 70, pe care nu o gust.”

Lui Mihai Vieru îi place foarte mult al doilea ciclu din lectura lui Coşa pentru că „este unitar”. „Acolo se rotunjeşte, e în tripul lui, într-un soi de cotidian. Nu-l văd relaţionat la braşoveni cum a spus Bădiţa, ci mai mult ca un upgrade. El rotunjeşte, exorcizează şi conchide.” Mai spune că i-au plăcut şi ultimele două poeme din lectura lui Zbîrnea şi primul poem din al doilea ciclu. Despre celelalte texte afirmă că „sunt exerciţii moderniste, depăşite.”

„Poezia lui Coşa mi-a lăsat un gust amar, ceea ce nu e rău”, afirmă Marian Xin Xiron. Sesizează „cât de simple sunt relaţiile lui cu lumea şi cum merge spre tragic, fără să forţeze, forţa lui stând în ironie.” Adaugă: „nefiind în zona de teme, nu se reliefează, ceea ce e bine.”

Despre poezia lui Zbîrnea, Xiron spune că „este suficient de la început să fie nesigură.”

Nicolae Tzone continuă şirul comentariilor. „N-am fost de multă vreme la un cenaclu, dar lectura lui Bogda Coşa mi-a plăcut foarte mult, a fost o revelaţie. Coşa este poet-poet.” Apreciază „poemul cu Komartin, un poem care stă în picioare chiar dacă nu am cunoaşte personajele”. În concluzie, Tzone afirmă despre Bogdan Coşa: „Poezia îl ia în braţele ei.”

Claudiu Komartin: „Da, poemul lung îl ţine pe Bogdan Coşa şi face o referire la poemul Dicţionar de vise I, din cartea Dicţionar de vise a lui V. Leac” (ed. Cartea Românească, 2006, pag. 55)

Bădiţa: „E poezia cotidianului promovată de Muşina prin anii ’80 - ’90.”

Nicolae Tzone: „E total fals ce spui. Nu există nicio legătură între ce scrie Coşa şi ce scriu braşovenii Muşina, Caius Dobrescu sau Simona Popescu.”

Bădiţa: „Nu vin aici pornit să combat, ci să argumentez pe un text.”

Nicolae Tzone: „L-ai băgat degeaba în groapa cu braşoveni. Probabil adaptezi ce ai citit acasă la o situaţie...”

Bădiţa: „Eu chiar citesc critică, nu-s autist.”

Claudiu Komartin: „Despre poezia lui Andrei Zbîrnea ce ne spuneţi?”

Nicolae Tzone: „O mică tragedie, el fiind existenţialmente romantic, încearcă să cerebralizeze discursul, dar nu m-a convins. El are poeme formidabile, cum e ultimul, dar părerea mea este că el trebuie să iasă din banda de a fi puţin filosof. Are toate premisele unei poezii bune.”

Komartin: „Încearcă să pună punct cerebralizării, dar e un hiatus aici.”

Nicolae Tzone: „E meritoriu grupajul lui de poeme al lui Zbîrnea, dar Coşa a avut o lectură de excepţie.”

Komartin face o interpretare pe textele lui Zbîrnea şi nu recomandă titlul Kafka, nici epitete ca „simfonia cărnii”, „ploii ochilor”, apoi conchide: „are şi lucruri frumoase în romantismul ăsta retro”. În al doilea grupaj al lui Zbîrnea, Komartin subliniază „o tendinţă de transformare a poemului în text dramatic pe care n-aş miza.”

Adrian Diniş continuă comentariile cu o concluzie: „se vede că amândoi sunt începători”. Despre poemul mult discutat al lui Coşa, „este suprapus pe Leac, dar Coşa vine cu tonul lui neutru”, iar „detaliile sunt foarte bine făcute” şi exemplifică: „pâine albă”, „brânză strălucitoare”.

Claudiu Komartin: „Se vede ochiul lui de prozator.”

Komartin subliniază „posibile legături” ale lui Bogdan Coşa „cu poemele lui Ioan Es. Pop şi o atmosferă din Gheorghe Iova”, apoi identifică în text „versuri autentice”. Citează: „14 kile mai...”

Diniş: „apare şi lumea mizeră de cămin, schiţată prin ironie.”

Claudiu Komartin: „Coşa are o tentaţie maximalistă şi un ochi atent pe detalii şi lucruri mărunte.”

Diniş: „ar putea scoate mai mult dacă ar miza pe o tensiune mai mare.”

Despre poezia lui Andrei Zbîrnea, Diniş spune că e „un soi de amestec de registre foarte bune, dintre care un registru pe care abia îl stăpâneşte, de rocker entuziast. „Se vede că ştie, dar nu are o limită”, „amestecă livrescul cu filosofările, a evoluat, dar încă nu e ceea ce trebuie.” Exemplifică poemul cu copacul, „dar să fie mai explicit”, apoi citează: „Adela cu picioare amputate.”

Claudiu Komartin: Andrei încă îşi caută tonul.” Revine pe text şi citează versuri care au, în parte, „câte o aură de putere”: „violez gândurile/ şi pielea miroase a bambus.”

Nicolae Tzone: „Are o voce din off care explicitează.”

Aida Hancer intervine: „mi-a plăcut Coşa, dar am un sfat pentru Andrei. Să renunţe la trimiterile spre muzică şi literatură, să creeze el pe cont propriu, nu să apeleze la...

Claudiu Komartin: „...la cârje...”

Aida Hancer: „da, la cârje, pentru că sună nesigur.”

Bogdan Coşa face o sugestie: „titlul poemului Kafka trebuie schimbat, să rămână Kafka doar în ultimul vers, e suficient.”

„Bogdan Coşa a evoluat bine, spune Marius Ghilezan, iar Andrei Zbîrnea a mai cizelat din ce a citit la Mincu.” Îi recomandă lui Zbîrnea să îşi asume vârsta lui, „identitatea e bagajul vârstei”, apoi spune că ambii invitaţi nu ştiu să-şi citească versurile şi face o divagaţie despre puterea privirii, cu referiri la o campanie electorală a lui Ion Iliescu. „E foarte important cum transmiţi mesajul.”

Marian Xin Xiron completează „la Bogdan Coşa există impact”, amintind de gustul amar la care făcuse referire la începutul comentariului său anterior, iar poezia lui Zbîrnea este „fluşturatică.”

În finalul întâlnirii, Claudiu Komartin le multumeşte tuturor pentru prezenţă.

A consemnat Gabriel Daliş