modi
I
grasul modi:
hai sus labagiilor
strigă din toate puterile
treceţi la culcare
bă handicapaţilor
tu tu tu tu şi tu
ne arătă cu degetul
ridicaţi-vă
veniţi după mine viermilor
ne sculăm de la televizor
unde stăm toţi grămadă
pe cimentul
gol lustruit
e seară îl urmăm tremurând
într-un dormitor liber de la etaj
stăm drepţi în faţa lui
numai în chiloţi şi maiouri
e stăpân pe vieţile noastre
suntem nişte viermi de mătase
o afacere profitabilă două kilograme
de gogoşi dintr-un gram de ouă
simţim cum ne cresc ganglioni
cerebroizi
în partea anterioară
fugim şi ne ascundem
în crăpătura
cimentului
II
care dintre voi pişolcoşilor
nu mi-aţi adus felia de pită
vai viaţa noastră vai moartea noastră
unsă pe felia de pâine
care aţi mâncat
şi pe mine m-aţi lăsat flămând
şi însetat
m-aţi lăsat fără mamă şi fără tată?
ne întreabă grasul modi
şi se apucă să ne tragă palme
zdravene peste urechi
şi tăcem şi nu mormăim
şi nu spunem nimic
iar modi ne caftează toată noaptea
pe rând necontenit
ne controlează gura cu flacăra de
la chibrit
deschidem gura mare, zicem:
aaaaaaaa ca la doctor
toţi în cor
se uită după ultimele firmituri
de pâine neagră
lipite pe dinţii
putrezi
III
băga-mi-aş haltera
în limba voastră de împuţiţi
mă, pe care dintre voi v-a pişat
mama voastră în săpătură
mă, rahat cu ochi
dezbrăcarea la pielea
goală
să vă văd muşchii
ciumeţilor
mă părăsiţilor mă bulangiilor
mă mortăciunilor
suge-mi-aţi pula cu mama
voastră
din ţărână
urlă modi ca un apucat
desfăcându-şi cureaua
lucioasă
a pantalonilor
*
nu multora le-a fost dat să primească
bobârnace
peste craniile
chele
până ce pielea capului uscată
se făcea
ţăndări
titus
I
e toamnă
şi baremul e tot mai subţire
300 de lei pentru fiecare chilug
să ne îmbrăcăm un an întreg
uniforma de doc 50 de lei
pantofii de carton 20 lei
o cămaşă o izmană subţire
o bluză
maiou chilot ciorapi o batistă
şi cam asta e tot
la iarnă poate primim un palton
şi bocanci dacă avem noroc
150 de lei ne rămân la vară
pentru trening
tenişi şi alte
mărunţişuri
titus intră în grupă
însoţit de doi băieţi
poartă în braţe hainele noi
scoase
de la magazie
le pun grămadă pe birou
scoate o agendă neagră din sertar
ne inspectează cu privirea
suntem toţi 20 tunşi la chelie
şi capetele noastre lucioase
luminează mica încăpere
pe geamurile deschise larg
năvăleşte mirosul puternic
al cânepii
pusă la topit în bazine
cu apă
roşiatică
II
titus răsfoieşte agenda
se opreşte ne verifică din nou
pare mulţumit
citeşte brusc cu voce tare un
nume:
mărginean ioan
băiatul se ridică de la locul lui
păşeşte timid şi-a învăţat
cu răbdare lecţia
de atâţia ani ştie că trebuie
să tacă
să-şi aleagă primul straiele
pe care şi le doreşte
căci are notele cele mai bune
urmează apoi dura emil,
ţărmure viorel, apostol gheorghe,
avram, reman mihai, simion pop,
bălăcean
ghiţă, sucilă vasile, zara, bătrânu,
grigore vălean, curcă costel
titus ne spune să avem grijă de haine
să le păstrăm curate
că altele nu mai primim
zice să fim ordonaţi
ne arată cum să împăturim cămaşa
cum să ne tăiem unghiile cum se pun
pantalonii pe umeraş
fiecare dulap trebuie
să fie curat
îmbrăcat pe dinăuntru cu hârtie albă
sau albastră
pe rafturi să nu găsească
doamne fereşte
miez de pâine şi slănină
ceapă brânză iute
aduse
de acasă
*
oamenii din oraş ne arată cu degetul
se scutură de scârbă
avem sida
unul e fără o ureche
altul are o tăietură de cuţit pe obraz
pe stradă ne ştergem nasul cu mâneca
hainei
când gerul iernii ne îngheaţă trupurile
pe care le târşâim
şi nu îndrăznim să ridicăm privirile
din pământ
şi nici să mişcăm când suntem
fixaţi
federeii
I
noi suntem băieţaşii
cu capetele rase până la
sânge
împreună ne-am trăit viaţa
împreună am făcut foamea
am plâns am râs am iubit
după ce se dă stingerea
în dormitor se face linişte
sunetul paşilor pedagogului
haxim
sunt singurii
care se aud pe culoarul roşu
cu miros de benzină
uneori câte unul începe să-şi
spună povestea în auzul
tuturor
II
ceanghi fusese găsit
într-o valiză uitată pe peronul
unei gări
când deschiseră lacătul
văzură un băieţel tuciuriu
sugându-şi degetul mare
pe zvarici îl salvaseră bunicii
din şopron
unde tatăl său a vrut să-l arunce
sub copitele cailor
bostan este copil din flori
îşi închipuia
că îl născuse o albină
menghină fu salvat dintr-un
tomberon
în această noapte pobeda visează
cu voce tare îl auzim strigând
în somn
vai nu mai daţi tovarăşul educator
vă rog nu mă loviţi
promit că nu mai fac
că am să fiu cuminte
aiurează
sătui de urletele lui aruncăm
o pătură peste cap şi-l lovim
cu saboţii de lemn până
amuţeşte
*
singurele refugii
sunt căpiţele de ciulini
albaştri de pe mal
fonoloş
I
ce, mă, s-a umflat
orezul în tine
nu-ţi convine regimul, futu-ţi gura mă-tii
de bulangiu, treci încoace! zice pedagogul
haxim
apucându-l pe fonoloş de gulerul
pijamalei
pe când încerca să escaladeze geamul
dormitorului în grădină
haxim are oi multe acasă
un prostovan fără şcoală cu nasul mare roşu
şi ascuţit
mâncător de stârvuri şi de rahat
e măreţ că-i ţine spatele directorul tâmpeanu
o lichea căreia îi place carnea de miel şi de porc
într-un an îi lăsase pe bucătarii noştri fără provizii
tăiase toate animalele din gospodăria anexă
cinci porci, cinzeci de găini şi câteva zeci de raţe
pentru nunta fiului său oacheş cepe
tâmpeanu este atât de zgârcit că făcuse
înţelegere
cu porcarul hojga să subţieze lăturile
iar grosul să-l aducă acasă să-şi poată hrăni
zilierii tocmiţi pentru prăşitul cartofilor
vara când vine în vacanţă să se scalde cu noi
în mare
poartă aceiaşi veşnici chiloţi negri de sport
legaţi la şold cu sfoară
de cânepă
II
(acum e senator
bătrân şi fără minte umblă ţanţos prin oraş
cu mâinile la spate
cu pălărie de paie şi cu ghiuluri de aur masive
pe degetele-i descărnate
acum ştie să-şi deschidă băierile pungii
să le cumpere fetiţelor chiloţi tanga
fie-i ţărâna uşoară!)
unde vrei să fugi mă jigodie păroasă
suge-mi-ai pula cu mă-ta şi cu tot neamul tău
de şobolan lepădat ţi s-a urât cu viaţa
mă, păduchiosule, îl întreabă haxim pe băieţaş
târându-l pe coridor
şi voi la ce vă holbaţi, mă, împuţiţilor
treceţi la culcare că vă ia mama dracului
nemernicilor fuga marş! că vin în inspecţie
ordonă haxim duhnind a alcool
de la o vreme haxim
este mai tot timpul cu capsa pusă
căci violeta
fata silitoare de la noi din grupă îi refuză
avansurile
şi asta până ce fata îşi termină liceul
o face nevasta lui se vorbeşte prin cârciumi
poate avea un viitor frumos
poate să-şi facă o facultate
dar haxim are s-o ducă acasă să-i mulgă
laptele
iar acum e fără servici şi vinde
groştior
în piaţă
III
ne curăţăm din nou jegul
de sub unghii de la mâni
şi picioare
nu cumva să le găsească murdare
când vine haxim în inspecţie
nu cumva să fie praf
în dulapuri hainele aruncate
vraişte
sau un cotor de măr uitat sub ziar
ne ascundem cu toţii sub pături
aşteptăm
deodată fonoloş se trezeşte
dintr-un vis de copil
azvârlit pe cimentul gol al băii
haxim trânteşte uşa în urma-i
dă drumul la duş
începe să-i care pumni cu
nemiluita
auzim doar un sunet prelung
sfâşiat de câine
plângi, mă, plângi
mai spune haxim
pe limba sa
moartă
(din volumul FEDEREII, Casa de editură Max Blecher, 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu