După momentul deschiderii, moderatorul evenimentului i-a dat cuvântul primului invitat al după-amiezii, prozatorul Ovidiu Pop, care a vorbit despre romanul său de debut, Trickster, apărut în anul 2009 la editura Polirom. Autorul a precizat că acţiunea cărţii se petrece în Transilvania anilor ’80, în plin comunism. Ovidiu Pop a citit un fragment din epilogul romanului, care ilustrează evenimentele din decembrie 1989 paralel într-o unitate militară şi într-un sat.
A urmat lectura tinerei poete Laura Dan, recent publicată în "Ziarul de Duminică" de către Ioan Es Pop, dar şi prezentarea cărţii lui Dumitru Bădiţa însoţită de două lecturi, una a autorului şi alta a lui Claudiu Komartin, din Invitat la Săvârşin.
Acesta din urmă a deschis comentariile privind lecturile cu doamna Ştefania Mincu, care, la prima impresie a considerat că Ovidiu Pop ştie să scrie, fiind convinsă de relatarea despre revoluţie a autorului. Doamna Mincu observă caracterul scenaristic al fragmentului prezentat, dar şi plauzibilitatea replicilor utilizate.
Claudiu Komartin: Aţi văzut flimul Hârtia va fi albastră?
Ştefania Mincu: Am văzut doar ce mi-a relatat fiul meu, mobilizat în acele zile în Transilvania. Nu aş vrea să o iau pe căi greşite, dar viaţa bate filmul. Am aflat atunci cum e să nu dormi trei zile şi trei nopţi.
Ovidiu Pop: Încă folosim după douăzeci de ani un termen pe care nu îl cunoaştem.
Ştefania Mincu: Eu nu l-am folosit.
Dan Mihuţ: Nu înţelegem mecanismul din spate.
Marius Ghilezan: Câţi ani aveaţi în 1989?
Ovidiu Pop: Şapte ani.
Claudiu Komartin: Nimeni nu trăieşte plenar evenimentele istorice.
Dumitru Bădiţa: Nu toţi folosesc revoluţie. S-a mai diversificat termenul.
Dan Mihuţ: Să nu transformăm cenaclul într-o discuţie despre revoluţie.
Revenind la subiect, doamna Mincu apreciază că receptarea textului lui Ovidiu Pop este foarte bună şi că cititorul este pus să gândească lecturând fragmentul propus. Claudiu Komartin afirmă că nu s-a scris nicio carte esenţială despre decembrie 1989 şi că aceasta va apărea cam în zece ani scrisă de un scriitor din generaţia lui.
Referindu-se la poeta Laura Dan, Ştefania Mincu spune că aceasta scrie o poezie foarte bine articulată, dar că nu toate poemele sunt la acelaşi nivel şi că aşteaptă în viitorul apropit un volum din partea autoarei.
Dumitru Bădiţa apreciază curajului Laurei şi asumarea poemului care transmite emoţii puternice. Referitor la Ovidiu Pop, Bădiţa remarcă circularitatea textului, dar şi aşteptarea evenimentului care trebuie să se producă. De asemenea, autorul cărţii “Invitat la Săvârşin” afirmă că textul nu e o mare investiţie stilistică şi că în locul personajelor soldaţi ar fi putut fi şi sportivi în cantonament. În continuare, Claudiu Komartin dă cuvântul profesorului Octavian Soviany.
Octavian Soviany: Am polemizat cam de pomană, de fapt miza sunt textele. Poezia a fost o surpriză plăcută. E o poetă care promite, dar mai are de lucru. O pândesc două primejdii: alegorismul şi prea multele abstracţiuni concretizate. Trebuie să scape de balast, însă îmi place că merge pe poemul scurt, iar finalurile sunt reuşite. Despre proză pot spune că are calităţi literare. Spiritele s-au inflamat degeaba. Autorul conturează personaje în carne şi oase, îi iese şi absurdul. Un minus îl reprezintă raportarea la anul 1989.
Adrian Diniş apreciază poezia citită şi subscrie părerilor antevorbitorilor.De asemenea, coerenţa poemului este una dintre remarcile tânărului poet vis-à-vis de textele Laurei Dan. Referitor la proză, Adrian Diniş remarcă incorectitudinea citirii unui fragment din epilogul romanului. De asemenea, acesta cosideră apropierea textului citit de tipul scenariului.
Dan Mihuţ indică anumite chestiuni de scenariu care nu se leagă între ele. De asemenea, la nivel stilistic, poetul constănţean observă liniaritatea textului lui Ovidiu Pop. Referindu-se la poezie, Dan Mihuţ compară textele Laurei cu poezia Norei Iuga.
Alina Ţîrcoman doreşte separarea literaturii de adevărul istoric, cele două având drumuri distincte. Referitor la poezie, ea evită să se exprime pentru că nu are textul în faţă.
Stoian G. Bogdan consideră că poezia Laurei Dan nu aduce nimic nou, poetul având un sentiment de déjà-vu.
Ştefania Mincu: Are acces la versuri simple şi atingătoare. Poeta reuşeşte să rezoneze cu cititorul. SGB este un poet de alt tip. Cei doi nu se pot percepe.
În finalul discuţiilor, Xiron Xin punctează răceala dintre fiică şi tată în poezia Laurei Dan, dar şi că Dumitru Bădiţa citeşte ca şi cum nu ar scrie el textele.
Claudiu Komartin mulţumeşte publicului prezent, invitându-i la următorul Insitutut Blecher, care va avea loc în preajma târgului de carte, la jumătatea lunii noiembrie.
A consemnat: Andrei Zbârnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu