După lecturile celor doi poeţi invitaţi, Aida Hancer (grupajul dimineaţa are degete de iarbă) şi Traian T. Coşovei (poeme din cel mai recent volum al său, Aerostate plângând, şi un text bonus din aceeaşi carte, despre România), Claudiu Komartin l-a invitat pe editorul Ioan Cristescu să vorbească despre Tracus Arte şi Aerostate plângând, volum apărut recent la editura amintită. Acesta a spus că Tracus Arte are două mari colecţii, Neo şi Drog, dar proaspăta carte a lui Coşovei nu a fost inclusă în niciuna din cele două colecţii, întrucât “Muşina este mai restrictiv”, iar “eu şi Traian vroiam un volum mai consistent.” Cristescu a vorbit şi despre o revistă de cai, al cărei profit susţine parţial editura Tracus Arte, despre statuia lui Carol I realizată de finanţatorul editurii, sculptorul Florin Codre. Marius Ghilezan a replicat spunând că “Statuia lui Carol I este o copie ciudată după Mestrovic. Nu e corect să epatezi cu ceva ce nici nu a apărut.” Apoi s-a discutat despre diferenţa dintre cele doua statui, poziţia cozii cailor, una în sus, cealaltă în jos.
Cristescu: “La paradă caii îşi ridică coada.” (...)
Claudiu Komartin: “Deci caii susţin poezia, într-o măsură”
CRistescu “Nu caii susţin poeţii, caii câştigă concursuri; (...) dacă într-adevăr caii ar susţine poezia, ar fi un lucru foarte bun.”
Şirul comentariilor este deschis de Ion Zubaşcu. “Este foarte greu de vorbit despre Traian T. Coşovei după 25 de volume pe care le-a publicat. Nu cred că a citit să-l comentăm/…/Aerostate plângând este una dintre cele mai puternice cărţi din ultima vreme, măsură a talentului şi maturităţii sale poetice. De la Ninsoare electrică (1979), până la acest volum, a străbătut un drum ascensorial, foarte vizibil cu această carte. Din ce a citit aici, selecţia făcută de Claudiu Komartin plus poemul care adaugă o temă gravă a istoriei mari, Coşovei demonstrează că a părăsit pamfletul şi umoristica şi a ajuns la teme grave (...). Acest volum e mult mai aproape de uman şi de istoria mare ca tragedie.”
Claudiu Komartin: “Despre Aida Hancer ce ne spuneţi?”
Zubaşcu: “E foarte interesantă această alăturare de recitaluri împreună. Se pot vedea diferenţele….”
SGB:”şi asemănările...”
Zubaşcu “şi parcursul poeziei de la un volum la altul.”
Traian T. Coşovei: “Textele Aidei sunt ele însele lumea, legăturile cu planul referenţial sunt tăiate, aleatorii. Discursul însuşi este o lume în sine (…) un spital şi o experienţă de spital.”
Zubaşcu revine pe text şi identifică o lume care s-a corporalizat: “un soare scos din aparatul digestiv/ asfixiat într-o noapte/ cu perna pe gură.”
Claudiu Komartin vorbeşte despre “nevoia de scuturări de podoabe inutile” şi exemplifică: “cu un zâmbet întipărit ca un pumn în obraz/ au luminat corect încăperea şi au/ aşezat în mijlocul ei masa cea mai lată/ de lemn/ neceruit”, “şi au turnat printr-o pâlnie roşie apa galbenă/ caldă până când/ în jurul inimii se făcuse un curcubeu de sânge ca/ de benzină.” “Uneori sugestia spune mai multe”, a adăugat Komartin, apoi a subliniat “lungiri, excese de epitete şi adjective.”
Zubaşcu remarcă poemul "soarele în lighean."
Cristescu: “La paradă caii îşi ridică coada.” (...)
Claudiu Komartin: “Deci caii susţin poezia, într-o măsură”
CRistescu “Nu caii susţin poeţii, caii câştigă concursuri; (...) dacă într-adevăr caii ar susţine poezia, ar fi un lucru foarte bun.”
Şirul comentariilor este deschis de Ion Zubaşcu. “Este foarte greu de vorbit despre Traian T. Coşovei după 25 de volume pe care le-a publicat. Nu cred că a citit să-l comentăm/…/Aerostate plângând este una dintre cele mai puternice cărţi din ultima vreme, măsură a talentului şi maturităţii sale poetice. De la Ninsoare electrică (1979), până la acest volum, a străbătut un drum ascensorial, foarte vizibil cu această carte. Din ce a citit aici, selecţia făcută de Claudiu Komartin plus poemul care adaugă o temă gravă a istoriei mari, Coşovei demonstrează că a părăsit pamfletul şi umoristica şi a ajuns la teme grave (...). Acest volum e mult mai aproape de uman şi de istoria mare ca tragedie.”
Claudiu Komartin: “Despre Aida Hancer ce ne spuneţi?”
Zubaşcu: “E foarte interesantă această alăturare de recitaluri împreună. Se pot vedea diferenţele….”
SGB:”şi asemănările...”
Zubaşcu “şi parcursul poeziei de la un volum la altul.”
Traian T. Coşovei: “Textele Aidei sunt ele însele lumea, legăturile cu planul referenţial sunt tăiate, aleatorii. Discursul însuşi este o lume în sine (…) un spital şi o experienţă de spital.”
Zubaşcu revine pe text şi identifică o lume care s-a corporalizat: “un soare scos din aparatul digestiv/ asfixiat într-o noapte/ cu perna pe gură.”
Claudiu Komartin vorbeşte despre “nevoia de scuturări de podoabe inutile” şi exemplifică: “cu un zâmbet întipărit ca un pumn în obraz/ au luminat corect încăperea şi au/ aşezat în mijlocul ei masa cea mai lată/ de lemn/ neceruit”, “şi au turnat printr-o pâlnie roşie apa galbenă/ caldă până când/ în jurul inimii se făcuse un curcubeu de sânge ca/ de benzină.” “Uneori sugestia spune mai multe”, a adăugat Komartin, apoi a subliniat “lungiri, excese de epitete şi adjective.”
Zubaşcu remarcă poemul "soarele în lighean."
Komartin “Şi-a găsit vocea poetică, doar să o regleze.”
Zubaşcu spune că grupajul Aidei nu este bine ales. “Încă n-a găsit un teritoriu propriu, al ei.”
Komartin apreciază poemul “dimineaţa are degete de iarbă”, pe care o consideră “elementară, de un lirism simplu”, dar sesizează alte lungiri: “o şoaptă apoasă uşoară aproape de gât/ lângă gât”, iar finalul nu este bun: “până când dimineaţa ne-a stins între degetele ei/ până când i s-au înnegrit/ şi ars degetele de iarbă.”
SGB: “Există asemănări la nivel discursiv între poezia Aidei Hancei şi a lui Traian T. Coşovei. Aida scrie o poezie a metaforei, a epitetului, iar Traian vine dintr-un timp mai de demult.” Din poezia Aidei reţine “tropi care nu spun nimic, care nu-mi transmit nimic. Aida să vină spre poezia realului, nu a tropilor.”
Traian T. Coşovei: “Există, din păcate, în poezia feministă (...), o tendinţă de masculinizare, o aspiraţie la poezie bărbătoas (...) iar la bărbaţi, tendinţa de efeminare.”
SGB: “Ce vor femeile? Cred că vor organ genital masculin.”
Zubaşcu intervine, spunând că ţine la poezia Aidei, i-a citit cărţile, a apărat-o de Daniel Cristea Enache când a criticat-o în cenaclu, dar are aşteptări mai mari din partea ei decât poemele citite astăzi.”
Komartin: “Daniel Cristea Enache se pricepe la poezie cum mă pricep eu la bujii.”
Adrian Diniş continuă şirul comentariilor. Apreciază poemul pe care Aida i l-a dedicat, “acesta îmi place cel mai mult.” Vorbeşte despre “religiosul ca recuzită”, recomandă mai multă coerenţă, renunţarea la tendinţa explicativă şi la construcţii de tipul: “cu un zâmbet întipărit ca un pumn în obraz.” Apreciază versurile: “dar sângele lucrurilor nu se prelinge- stă încolăcit ca iedera.” Concluzionează: “Aida nu-şi lucrează suficient textele.”
Komartin identifică un aer Ioan Es Pop în versurile: “aceea rămâne un semn că jumate hohoteşte/ şi jumatea cealaltă poate să tacă”, dar versurile “par macerate în lirism, nu o reminescenţă de lectură.”
Florin Hălălău apreciază versurile Aidei Hancer şi subliniază “dorinţa ei de accentuare a discursului”, dar crede că printr-o altă tăietură, mai rece, poemele au de câştigat.
Komartin spune că o altfel de tăietură a versurilor, ar duce la autonomizarea lor, ceea ce ar fi un plus pentru poezie.
Hălălău citează versuri reuşite, imagini foarte bune: “pune plicuri de ceai de iarnă/ în dulap printre rufe.”
Komartin: “Când am început Institutul Blecher, am avut în vedere la fiecare lectură să fie un poet şi un prozator. Se pare că devine tot mai greu să găseşti un prozator.”
Andrei Zbîrnea: “Nu sunt de acord cu ce a spus mai devreme SGB despre lirism. Ce este de actualitate?”
SGB: “Ce fac eu.”
Andrei Zbîrnea: “Nu-s de acord cu desensibilizarea…”
Komartin: “Astazi, poţi scrie poezie oricum atâta timp cât o faci bine şi personal.”
Zubaşcu spune că grupajul Aidei nu este bine ales. “Încă n-a găsit un teritoriu propriu, al ei.”
Komartin apreciază poemul “dimineaţa are degete de iarbă”, pe care o consideră “elementară, de un lirism simplu”, dar sesizează alte lungiri: “o şoaptă apoasă uşoară aproape de gât/ lângă gât”, iar finalul nu este bun: “până când dimineaţa ne-a stins între degetele ei/ până când i s-au înnegrit/ şi ars degetele de iarbă.”
SGB: “Există asemănări la nivel discursiv între poezia Aidei Hancei şi a lui Traian T. Coşovei. Aida scrie o poezie a metaforei, a epitetului, iar Traian vine dintr-un timp mai de demult.” Din poezia Aidei reţine “tropi care nu spun nimic, care nu-mi transmit nimic. Aida să vină spre poezia realului, nu a tropilor.”
Traian T. Coşovei: “Există, din păcate, în poezia feministă (...), o tendinţă de masculinizare, o aspiraţie la poezie bărbătoas (...) iar la bărbaţi, tendinţa de efeminare.”
SGB: “Ce vor femeile? Cred că vor organ genital masculin.”
Zubaşcu intervine, spunând că ţine la poezia Aidei, i-a citit cărţile, a apărat-o de Daniel Cristea Enache când a criticat-o în cenaclu, dar are aşteptări mai mari din partea ei decât poemele citite astăzi.”
Komartin: “Daniel Cristea Enache se pricepe la poezie cum mă pricep eu la bujii.”
Adrian Diniş continuă şirul comentariilor. Apreciază poemul pe care Aida i l-a dedicat, “acesta îmi place cel mai mult.” Vorbeşte despre “religiosul ca recuzită”, recomandă mai multă coerenţă, renunţarea la tendinţa explicativă şi la construcţii de tipul: “cu un zâmbet întipărit ca un pumn în obraz.” Apreciază versurile: “dar sângele lucrurilor nu se prelinge- stă încolăcit ca iedera.” Concluzionează: “Aida nu-şi lucrează suficient textele.”
Komartin identifică un aer Ioan Es Pop în versurile: “aceea rămâne un semn că jumate hohoteşte/ şi jumatea cealaltă poate să tacă”, dar versurile “par macerate în lirism, nu o reminescenţă de lectură.”
Florin Hălălău apreciază versurile Aidei Hancer şi subliniază “dorinţa ei de accentuare a discursului”, dar crede că printr-o altă tăietură, mai rece, poemele au de câştigat.
Komartin spune că o altfel de tăietură a versurilor, ar duce la autonomizarea lor, ceea ce ar fi un plus pentru poezie.
Hălălău citează versuri reuşite, imagini foarte bune: “pune plicuri de ceai de iarnă/ în dulap printre rufe.”
Komartin: “Când am început Institutul Blecher, am avut în vedere la fiecare lectură să fie un poet şi un prozator. Se pare că devine tot mai greu să găseşti un prozator.”
Andrei Zbîrnea: “Nu sunt de acord cu ce a spus mai devreme SGB despre lirism. Ce este de actualitate?”
SGB: “Ce fac eu.”
Andrei Zbîrnea: “Nu-s de acord cu desensibilizarea…”
Komartin: “Astazi, poţi scrie poezie oricum atâta timp cât o faci bine şi personal.”
SGB: “Dar să nu semene cu poeme din trecut.”
Andrei Zbîrnea: “Mi-au plăcut poemele lui Traian T. Coşovei, dar nu şi discursul ultimului poem.”
SGB: “E un text necesar în contextul actual.”
Komartin: “Bogdan, când îţi vei face partid, să-l ai imn electoral.” (...)
SGB: “E un text necesar în contextul actual.”
Komartin: “Bogdan, când îţi vei face partid, să-l ai imn electoral.” (...)
Traian T. Coşovei: “Suntem aici o mică Junime…”
Komartin: “Nu puteam găsi un final mai bun, vă mulţumesc pentru participare, vă invit să cumpăraţi Aerostate plângând. Ne vedem data viitoare.”
A consemnat: Gabriel Daliş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu