Claudiu Komartin: “Bună seara şi bine aţi venit la a optsprezecea întâlnire a Clubului de lectură Institutul Blecher. Fără inutile introduceri, în această seară îl avem invitat pe scriitorul Octavian Soviany, cunoscut ca poet şi critic literar, unul dintre cei mai activi comentatori de poezie ai acestui deceniu, care ne va citi un fragment din romanul la care lucrează. Al doilea invitat este Aura Maru, o poetă tânără foarte promiţătoare, care ne va citi douăsprezece poeme.”
Octavian Soviany citeşte un fragment din Viaţa lui Kostas Venetis, nu înainte de a face câteva precizări. "Viaţa lui Kostas Venetis nu este un roman nici realist, nici istoric şi, cu atât mai puţin, psihologic. Pot spune că este un fel de hagiografie. Am adus două capitole, primul dinspre începutul cărţii, iar al doilea – dinspre mijlocul ei.”
După lectura lui Octavian Soviany, Aura Maru este invitată să citească.
Aura Maru: “Bună seara. Sunt onorată sa citesc alături de domnul Octavian Soviany.”
Urmează lectura Aurei Maru, o selecţie de poeme sub titlul “ridul”.
Partea a doua a serii, secţiunea dezbaterilor, este deschisă de comentariul lui Adrian Diniş, aflat “într-o formă de zile mari”, după cum a apreciat Claudiu Komartin.
Adrian Diniş: “În mare parte, proza lui Soviany este foarte bună. Tema este clară – carnalitatea. Abia acum înţeleg implicarea pe care a avut-o domnul Soviany la lectura de data trecută, când s-a vorbit despre poezia religioasă.” Diniş consideră naraţiunea “un pic prea liniară”, iar “personajele nu se diferenţiază.”
Cu privire la poezia Aurei Maru, Diniş spune că “ridul” este cel mai prost poem din grupaj, “n-am reţinut nimic.” Citează însă şi versuri care i-au plăcut: “mă dau la perete/ pe lângă mine aleargă o targă/ cu o femeie cărnoasă albă ca de aluat/ alţi canceroşi merg de la dreapta la stânga” şi remarcă poemul “bunicule”, chiar dacă “nimic din ce a citit Aura Maru nu este foarte bun.” Identifică un vers, “de care toată lumea a râs”, şi citează: “plaja se culca pe-o parte s-o mulgă valul.” Alte versuri care nu-i plac: “valiza mea nu-i decât/ o vită în portbagaj/ dusă încoace şi încolo.”
Andrei Zbîrnea continuă comentariile, apreciind proza lui O. Soviany pentru “fraza ei descriptivă.” Zbîrnea sesizează o “predictibilitate a naraţiunii”, chiar dacă a fost mascată “de construcţia inteligentă şi de maturitatea autorului.”
Din poezia Aurei Maru, A.Z. reţine poemul “bunicule” şi felul cum şi-a recitat autoarea versurile. “Se vede că nu mimează poezia, o trăieşte.”
Adrian Diniş: “Ăsta e un defect al ei. Merge prea mult pe imagine, nu are o explicitare şi poetizeaza inutil.” Spune că poemele despre moarte se scriu foarte greu astăzi (cu referire la poemul “bunicule” care vorbeşte “şi despre moarte”). Citează un vers care nu-i place: “în sufrageria lor unde miroase a mămăligă cu brânză şi moarte.”
C. Komartin: “Mereu s-a scris greu despre moarte.”
Diniş: “Ar fi trebuit sa aducă, totuşi, ceva nou.”
Dumitru Bădiţa: “E un poem de atmosferă…”
Diniş: “Da, dar cuvântul moarte să spună altceva decât a spus de obicei.”
Dumitru Bădiţa: “Există o atmosferă în poemul ăsta, altceva decât personificare.” Nu este de acord cu Diniş, referitor la versul citat, “mămăligă cu brânză şi moarte”, pe care îl consideră “în regulă”, dar amendează anumite “bezele textuale” care trebuie “scuturate din poeme.” Despre proză, Bădiţa spune: “M-a amuzat ce a citit O. Soviany. E haios. O proză care vine din limbaj, este clar că domnul Soviany este un artist, un beletrist pur-sânge.”
Claudiu Komartin: “Face limbaj domnul Soviany, după cum ar zice Angela Marinescu?”
Bădiţa: “Uzează de un limbaj venit din lecturi, cu care operează foarte bine.” Îl contrazice din nou pe Diniş, afirmând: “tema romanului nu este carnalitatea, ci una morală care aduce în atenţie slăbiciunile omului, de aceea domnul Soviany a preferat un spaţiu mănăstiresc în proza lui pentru a maximiza gravitatea păcatului într-un mediu canonic.” Concluzionează: “această proză este o reverie a poetului Octavian Soviany exprimată cu o retorică bine echilibrată.”
Miruna Vlada: “Deci nu e proză.”
Bădiţa: “E o reverie. Pentru mine, Octavian Soviany este poet.”
Dumitru Bădiţa revine la comentariul poeziei Aurei Maru: “Am ascultat poeme ratate cap-coadă, dar şi poeme care sunt în regulă” şi sesizează “un background epic.” Remarcă poemele “bunicule” şi “viaţa cea adevarată”, dar nu-i place începutul celui de-al doilea text citat: “dimineaţa ieşind/ am văzut în mulţime/ femei duse de coapse.” De asemenea, exemplifică alte versuri considerate neizbutite: “pierdere va fi când/ va veni vremea chelia/ să lingă pletele tale/ şi toate se vor duce împinse/ de propriile-ţi coate.”
Claudiu Komartin intervine cu un comentariu pe text, în care identifică “lucruri mărunte, nereuşite, dar care se văd.” Câteva “inversiuni imposibile care dau peste cap cadenţa textului şi fracturează.” Argumentează cu exemple: “şi toate se vor duce/ biciclete mii de sub tălpile tale/ şi femei cu păr de păpuşă.” Consideră poemul “riduri” prea lung, “repetitiv şi rugos”, “merge în gol.” Mai citează: “puteam să-ţi împart perfect faţa în patru/ făceam chiar ca la orele de desen/ schiţe în aer/ pentru proporţii pentru răstignire de obraji/ pentru inri aşezat pe frunte pentru perfecţiune în pătrate/ aşadar puteam să-ţi împart faţa în patru.”
Komartin remarcă apoi “versuri care mă încurajează” şi exemplifică: “în faţa cutiei suntem/ şi în linişte o algă purpurie/ ni se ţese în carne// mai ascuns decât o/ undă magnetică sădind tumori în organe/ va fi chinuitor sau nu va fi.”
Alexandru Matei comentează poezia Aurei Maru: “coexistă versuri bune cu versuri ratate” şi vorbeşte despre “o anumită percepţie asupra limbii române pe care o are autoarea, născută în Republica Moldova.” Citează versuri “ca pentru copii”, care nu i-au plăcut: “biciclete mii de sub tălpile tale/şi femei cu păr de păpuşă”, apoi observă aliteraţii despre care nu ştie dacă sunt rezultatul “unor strategii conştiente ale autoarei sau al unor intuiţii.” Consideră că miza Aurei Maru este mare, dar îi dă sfatul “să pornească de la mize mai mici ca să evite rateurile.” Face referiri la cele mai discutate versuri. “Nu mi-a plăcut versul cu moartea şi mămăliga, iar cel cu vita în portbagaj nu e lipsit de efect poetic. «Femeile duse de coapse» este un vers prea complicat, nefinisat.”
Komartin: “Există o tentaţie barocă, un aer livresc. E clar că Aura Maru ştie foarte multă poezie.”
Alexandru Matei: “E o poetă inteligentă.”
Despre proza lui O. Soviany, Alex. Matei spune că i-a plăcut pe alocuri foarte mult, şi împărtăşeşte opinia lui Dumitru Bădiţa. “O. Soviany e fascinat de limbajul pe care îl poate face la un nivel foarte performant.” Consideră naraţiunea “destul de simplistă”, iar “cu cât limbajul e mai bogat, cu atât imaginarul e mai simplu.” E de părere că “limbajul salvează proza, nu plictiseşte, dimpotrivă, fascinează.” Recomandă ca personajele să fie mai mult individualizate, iar autorulului – “să-şi controleze fascinaţia faţă de lexic.”
Komartin: “La nivelul naraţiunii pare un singur personaj, părintele Lukas.”
Doamna Nastasia Maniu continuă discuţiile despre proza lui O. Soviany. “În mare parte, s-a spus cam tot ce intenţionam eu să subliniez. Avem o naraţiune în care personajele sunt pretexte ale autorului care se exprimă pe sine. E aici un misoginism care porneşte dintr-o obsesie carnală şi din amoralitate. Mai observ un flux continuu narativ în care personajele oferă textului unitate şi construiesc o poveste extrem de colorată. Călugării cred că femeile sunt izvorul răului. Am fost la mănăstire şi am auzit asta. ”
O voce din sala: “La care mănăstire?”
N. Maniu: “La toate.”
Despre Aura Maru, N. Maniu: "este o poetă în formare, care are potenţial”, iar poezia ei pare “puţin rece, în ciuda tonului cald cu care a recitat-o.” Crede că “fragmentarismul de care s-a pomenit poate să devină formă de limbaj, dar autoarea trebuie să mai lucreze.”
Şirul comentariilor este continuat de Miruna Vlada. Aceasta e de părere că în poezia tinerilor poeţi, cu predilecţie la poete, se poate uşor sesiza dacă este vorba de o voce care porneşte în literatură cu un bagaj informaţional sau de un talent de moment. Vlada apreciază poezia Aurei Maru care beneficiază “de un imaginar divers, intelectualizat, amestecat cu duioşie, în care căderile în banal vin dintr-un curaj al viziunii autoarei.” Consideră ultimul text din grupajul Aurei “reprezentativ pentru seara asta, cu un final splendid.”
Komartin identifică în poemul citat o slăbiciune: “în doar trei versuri, întâlneşti de trei ori prepoziţia în.” Citează: “în faţa cutiei suntem/ şi în linişte o algă purpurie/ ni se ţese în carne.”
Miruna Vlada îşi continuă comentariul. Apreciază poemul “bunicule”, dar crede că finalul nu este reuşit deoarece “detensionează prea mult”, iar poemul “viaţa cea adevărată”, în afară de început, nu prea convinge.” În concluzie, Vlada consideră “startul Aurei Maru, foarte bun. Datele unei poete pe termen lung sunt prezente în grupajul pe care l-a citit astăzi. Nu simţi calofilia unui începator.” Exemplifică unele metafore bune, cu referire la “alge”, “rid” şi consideră reuşit “poemul cu dansatorul”, intitulat “tragică.”
Komartin: “E un titlu pe care nu-l creditez”, adăugând că, uneori, comparaţia este folosită prea des.
M. Vlada: “E vorba şi de o lene poetică. Am recitit Scrisorile din Arcadia şi acolo sunt la fel de multe comparaţii.”
O. Soviany: “Vezi că plecăm împreună acasă...”
Despre fragmentul de proză citit de O. Soviany, Miruna Vlada: “nu cred că a fost aleasă o parte reprezentativă a romanului şi n-aş spune că este o bijuterie. Fraze bolovănoase, cuvinte scoase din actualitate. Nu cred că se face limbaj, dimpotrivă, este o întoarcere la un limbaj învechit care are priză la un public restrâns.”
Constantin Abăluţă intervine: “După ce Miruna Vlada a vorbit excelent despre poezia Aurei Maru, nu bănuiam că va spune ceva despre proza lui Soviany. E foarte riscant să citeşti fragmente de roman în cenaclu, iar ce ne-a oferit Soviany în seara asta este foarte frumos, dar în alte texte avea tresăriri de ironie, personaje interesante, conturate. Aici e un singur personaj copiat, părintele Lukas, nu două personaje. Poate că are vreun rol în roman, dar primul fragment nu mă interesează fiindcă nu spune nimic.”
Komartin: “E ca un început de roman picaresc.”
Abăluţă: “Al doilea fragment, însă, e cu totul altă poveste. Începe bine şi limbajul nu e aşa învechit, sunt lucruri interesante acolo”
Komartin: “Ne-a adus aminte unora de Hesse, altora, pe undeva, de Mateiu Caragiale. Pare un cocktail din toate, dar parcă lipsit de contur personal”
Abăluţă face o trimitere la proza fantastică a lui Voiculescu, apoi vorbeşte despre poezia Aurei Maru. “Dă senzaţia clară că are ceva de spus, avem de la ea asigurarea asta. Începe cu poezii experimentale şi dicteuri, apoi ne duce către o zonă mai clară, de inoculat.” Face un comentariu pe text la poemul “ridul”, care “nu-i reuşit”, dar e convins că Aura Maru ştie să întrebuinţeze metonimia. C.A. consideră ultimul poem “foarte interesant şi dramatic”, citează câteva versuri care i-au plăcut: “în faţa cutiei suntem/ şi în linişte o algă purpurie/ ni se ţese în carne.” Revine la un alt vers din acelaşi poem, “undă magnetică sădind tumori în organe”, care “suferă de un preamult pentru cât de epurat este restul textului.”
Dumitru Bădiţa: “Gerunziul sădind este deranjant”
Abăluţă: “E un vers puţin expresionist, care mă duce cu gândul la Ioan Alexandru.” Citează alte versuri pe care le apreciază: “ridicându-se din apă/ ura/ ca o gheară de mâl/ numai tu ai fi putut să-mi spui/ dacă aşa/ lupt”, “palma lui a cunoscut talpa care cunoaşte paso-doble/ pentru că degetele lui au descâlcit şireturile/ ca şi cum ar fi străpuns pletele unei femei”, “dansatorul mut/ cu lacrima atârnându-i ca un lanţ de pince-nez.” Concluzionează: “Trebuie să ai talent suprarealist ca să ţină aceste versuri.”
Ioana Bogdan: “Proza Domnului Soviany mi-a plăcut foarte mult. Nu cred că se pune accent pe limbaj, ci pe poveste.” Analizează personajul Maica Agapia şi depistează “accente serioase, grave, singulare, în crescendo-ul naraţiunii”: preacurvia în chilie, fuga de la Mănaăstire cu banii din vistierie etc.
Poezia citită de Aura Maru i se pare promiţătoare. “Are poeme curate, dar mai e mult de lucrat.” Apreciază versul “în sufrageria lor unde miroase a mămăligă cu brânză şi moarte.”
Adrian Diniş işi completează comentariul: “Citind proza lui O. Soviany am avut impresia că cele două personaje sunt un singur personaj deoarece nu interacţionează, pare că au acelaşi destin şi empatizează. Parcă unul i-ar preda ştafeta altuia. Mă întreb cu ce e diferită această proză de proza lui Baştovoi, Nebunul.”
Komartin: “La Baştovoi miza e mai serioasă”
Pentru prima dată la Clubul de lectură “Institutul Blecher”, Sorin Delaskela ia cuvântul. “În emisia romanului, ce ne-a citit domnul Soviany este un fragment de trecere, o mărturisire a călugărului Lukas, într-un stil epistolar care place şi provoacă. Sunt sigur că va fi o carte incitantă pentru că avem de-a face cu un foarte bun prozator.”
“La poezie însă avem o problemă cu excesul de imagine – spune Delaskela – evidentă în poemul “ridul”. Atunci când autoarea îşi stăvileşte imaginaţia, e convingătoare, dar să nu fie nici foarte deşteaptă în poezie.” Sesizează cuvântul “moarte” folosit în exces, şi crede că moartea devine o obsesie reală pentru autoare, “un fel de corporalitate digestivă”, nicidecum naivitate, cum s-ar putea crede.
Komartin: “Totuşi, sunt versuri cu foarte multă sexualitate. Avem metafore edificatoare: şarpele, părul, peştii.” Citează: “şi era şarpele perfect/ gândul acesta că el venise/ sâsâitul nostru/ în timp ce pe asfalt/ şarpele se desfiinţa.”
Octavian Soviany: “Foarte multă imagine în poezia Aurei Maru, care ne duce cu gândul la o carnalitate ostilă în care corpul devine duşmanul numarul unu.”
Abăluţă: “Deşi nu are nimic visceral…”
O. Soviany observă un “filon baroc”, identifică metafore verbale nereuşite şi nu crede că e o problemă dacă se uzează de comparaţie în exces. “Cred în poezia Aurei Maru. În cel mult un an, sunt sigur că va veni cu lucruri noi care vor aduce limpezire şi decantare.”
După comentariul lui O. Soviany, Claudiu Komartin încheie a optsprezecea ediţie a Clubului de lectură “Institutul Blecher” şi anunţă invitaţii ediţiei din 28 aprilie: Gelu Diaconu (proză) şi Aurelia Borzin (poezie).
A consemnat: Gabriel Daliş
Octavian Soviany citeşte un fragment din Viaţa lui Kostas Venetis, nu înainte de a face câteva precizări. "Viaţa lui Kostas Venetis nu este un roman nici realist, nici istoric şi, cu atât mai puţin, psihologic. Pot spune că este un fel de hagiografie. Am adus două capitole, primul dinspre începutul cărţii, iar al doilea – dinspre mijlocul ei.”
După lectura lui Octavian Soviany, Aura Maru este invitată să citească.
Aura Maru: “Bună seara. Sunt onorată sa citesc alături de domnul Octavian Soviany.”
Urmează lectura Aurei Maru, o selecţie de poeme sub titlul “ridul”.
Partea a doua a serii, secţiunea dezbaterilor, este deschisă de comentariul lui Adrian Diniş, aflat “într-o formă de zile mari”, după cum a apreciat Claudiu Komartin.
Adrian Diniş: “În mare parte, proza lui Soviany este foarte bună. Tema este clară – carnalitatea. Abia acum înţeleg implicarea pe care a avut-o domnul Soviany la lectura de data trecută, când s-a vorbit despre poezia religioasă.” Diniş consideră naraţiunea “un pic prea liniară”, iar “personajele nu se diferenţiază.”
Cu privire la poezia Aurei Maru, Diniş spune că “ridul” este cel mai prost poem din grupaj, “n-am reţinut nimic.” Citează însă şi versuri care i-au plăcut: “mă dau la perete/ pe lângă mine aleargă o targă/ cu o femeie cărnoasă albă ca de aluat/ alţi canceroşi merg de la dreapta la stânga” şi remarcă poemul “bunicule”, chiar dacă “nimic din ce a citit Aura Maru nu este foarte bun.” Identifică un vers, “de care toată lumea a râs”, şi citează: “plaja se culca pe-o parte s-o mulgă valul.” Alte versuri care nu-i plac: “valiza mea nu-i decât/ o vită în portbagaj/ dusă încoace şi încolo.”
Andrei Zbîrnea continuă comentariile, apreciind proza lui O. Soviany pentru “fraza ei descriptivă.” Zbîrnea sesizează o “predictibilitate a naraţiunii”, chiar dacă a fost mascată “de construcţia inteligentă şi de maturitatea autorului.”
Din poezia Aurei Maru, A.Z. reţine poemul “bunicule” şi felul cum şi-a recitat autoarea versurile. “Se vede că nu mimează poezia, o trăieşte.”
Adrian Diniş: “Ăsta e un defect al ei. Merge prea mult pe imagine, nu are o explicitare şi poetizeaza inutil.” Spune că poemele despre moarte se scriu foarte greu astăzi (cu referire la poemul “bunicule” care vorbeşte “şi despre moarte”). Citează un vers care nu-i place: “în sufrageria lor unde miroase a mămăligă cu brânză şi moarte.”
C. Komartin: “Mereu s-a scris greu despre moarte.”
Diniş: “Ar fi trebuit sa aducă, totuşi, ceva nou.”
Dumitru Bădiţa: “E un poem de atmosferă…”
Diniş: “Da, dar cuvântul moarte să spună altceva decât a spus de obicei.”
Dumitru Bădiţa: “Există o atmosferă în poemul ăsta, altceva decât personificare.” Nu este de acord cu Diniş, referitor la versul citat, “mămăligă cu brânză şi moarte”, pe care îl consideră “în regulă”, dar amendează anumite “bezele textuale” care trebuie “scuturate din poeme.” Despre proză, Bădiţa spune: “M-a amuzat ce a citit O. Soviany. E haios. O proză care vine din limbaj, este clar că domnul Soviany este un artist, un beletrist pur-sânge.”
Claudiu Komartin: “Face limbaj domnul Soviany, după cum ar zice Angela Marinescu?”
Bădiţa: “Uzează de un limbaj venit din lecturi, cu care operează foarte bine.” Îl contrazice din nou pe Diniş, afirmând: “tema romanului nu este carnalitatea, ci una morală care aduce în atenţie slăbiciunile omului, de aceea domnul Soviany a preferat un spaţiu mănăstiresc în proza lui pentru a maximiza gravitatea păcatului într-un mediu canonic.” Concluzionează: “această proză este o reverie a poetului Octavian Soviany exprimată cu o retorică bine echilibrată.”
Miruna Vlada: “Deci nu e proză.”
Bădiţa: “E o reverie. Pentru mine, Octavian Soviany este poet.”
Dumitru Bădiţa revine la comentariul poeziei Aurei Maru: “Am ascultat poeme ratate cap-coadă, dar şi poeme care sunt în regulă” şi sesizează “un background epic.” Remarcă poemele “bunicule” şi “viaţa cea adevarată”, dar nu-i place începutul celui de-al doilea text citat: “dimineaţa ieşind/ am văzut în mulţime/ femei duse de coapse.” De asemenea, exemplifică alte versuri considerate neizbutite: “pierdere va fi când/ va veni vremea chelia/ să lingă pletele tale/ şi toate se vor duce împinse/ de propriile-ţi coate.”
Claudiu Komartin intervine cu un comentariu pe text, în care identifică “lucruri mărunte, nereuşite, dar care se văd.” Câteva “inversiuni imposibile care dau peste cap cadenţa textului şi fracturează.” Argumentează cu exemple: “şi toate se vor duce/ biciclete mii de sub tălpile tale/ şi femei cu păr de păpuşă.” Consideră poemul “riduri” prea lung, “repetitiv şi rugos”, “merge în gol.” Mai citează: “puteam să-ţi împart perfect faţa în patru/ făceam chiar ca la orele de desen/ schiţe în aer/ pentru proporţii pentru răstignire de obraji/ pentru inri aşezat pe frunte pentru perfecţiune în pătrate/ aşadar puteam să-ţi împart faţa în patru.”
Komartin remarcă apoi “versuri care mă încurajează” şi exemplifică: “în faţa cutiei suntem/ şi în linişte o algă purpurie/ ni se ţese în carne// mai ascuns decât o/ undă magnetică sădind tumori în organe/ va fi chinuitor sau nu va fi.”
Alexandru Matei comentează poezia Aurei Maru: “coexistă versuri bune cu versuri ratate” şi vorbeşte despre “o anumită percepţie asupra limbii române pe care o are autoarea, născută în Republica Moldova.” Citează versuri “ca pentru copii”, care nu i-au plăcut: “biciclete mii de sub tălpile tale/şi femei cu păr de păpuşă”, apoi observă aliteraţii despre care nu ştie dacă sunt rezultatul “unor strategii conştiente ale autoarei sau al unor intuiţii.” Consideră că miza Aurei Maru este mare, dar îi dă sfatul “să pornească de la mize mai mici ca să evite rateurile.” Face referiri la cele mai discutate versuri. “Nu mi-a plăcut versul cu moartea şi mămăliga, iar cel cu vita în portbagaj nu e lipsit de efect poetic. «Femeile duse de coapse» este un vers prea complicat, nefinisat.”
Komartin: “Există o tentaţie barocă, un aer livresc. E clar că Aura Maru ştie foarte multă poezie.”
Alexandru Matei: “E o poetă inteligentă.”
Despre proza lui O. Soviany, Alex. Matei spune că i-a plăcut pe alocuri foarte mult, şi împărtăşeşte opinia lui Dumitru Bădiţa. “O. Soviany e fascinat de limbajul pe care îl poate face la un nivel foarte performant.” Consideră naraţiunea “destul de simplistă”, iar “cu cât limbajul e mai bogat, cu atât imaginarul e mai simplu.” E de părere că “limbajul salvează proza, nu plictiseşte, dimpotrivă, fascinează.” Recomandă ca personajele să fie mai mult individualizate, iar autorulului – “să-şi controleze fascinaţia faţă de lexic.”
Komartin: “La nivelul naraţiunii pare un singur personaj, părintele Lukas.”
Doamna Nastasia Maniu continuă discuţiile despre proza lui O. Soviany. “În mare parte, s-a spus cam tot ce intenţionam eu să subliniez. Avem o naraţiune în care personajele sunt pretexte ale autorului care se exprimă pe sine. E aici un misoginism care porneşte dintr-o obsesie carnală şi din amoralitate. Mai observ un flux continuu narativ în care personajele oferă textului unitate şi construiesc o poveste extrem de colorată. Călugării cred că femeile sunt izvorul răului. Am fost la mănăstire şi am auzit asta. ”
O voce din sala: “La care mănăstire?”
N. Maniu: “La toate.”
Despre Aura Maru, N. Maniu: "este o poetă în formare, care are potenţial”, iar poezia ei pare “puţin rece, în ciuda tonului cald cu care a recitat-o.” Crede că “fragmentarismul de care s-a pomenit poate să devină formă de limbaj, dar autoarea trebuie să mai lucreze.”
Şirul comentariilor este continuat de Miruna Vlada. Aceasta e de părere că în poezia tinerilor poeţi, cu predilecţie la poete, se poate uşor sesiza dacă este vorba de o voce care porneşte în literatură cu un bagaj informaţional sau de un talent de moment. Vlada apreciază poezia Aurei Maru care beneficiază “de un imaginar divers, intelectualizat, amestecat cu duioşie, în care căderile în banal vin dintr-un curaj al viziunii autoarei.” Consideră ultimul text din grupajul Aurei “reprezentativ pentru seara asta, cu un final splendid.”
Komartin identifică în poemul citat o slăbiciune: “în doar trei versuri, întâlneşti de trei ori prepoziţia în.” Citează: “în faţa cutiei suntem/ şi în linişte o algă purpurie/ ni se ţese în carne.”
Miruna Vlada îşi continuă comentariul. Apreciază poemul “bunicule”, dar crede că finalul nu este reuşit deoarece “detensionează prea mult”, iar poemul “viaţa cea adevărată”, în afară de început, nu prea convinge.” În concluzie, Vlada consideră “startul Aurei Maru, foarte bun. Datele unei poete pe termen lung sunt prezente în grupajul pe care l-a citit astăzi. Nu simţi calofilia unui începator.” Exemplifică unele metafore bune, cu referire la “alge”, “rid” şi consideră reuşit “poemul cu dansatorul”, intitulat “tragică.”
Komartin: “E un titlu pe care nu-l creditez”, adăugând că, uneori, comparaţia este folosită prea des.
M. Vlada: “E vorba şi de o lene poetică. Am recitit Scrisorile din Arcadia şi acolo sunt la fel de multe comparaţii.”
O. Soviany: “Vezi că plecăm împreună acasă...”
Despre fragmentul de proză citit de O. Soviany, Miruna Vlada: “nu cred că a fost aleasă o parte reprezentativă a romanului şi n-aş spune că este o bijuterie. Fraze bolovănoase, cuvinte scoase din actualitate. Nu cred că se face limbaj, dimpotrivă, este o întoarcere la un limbaj învechit care are priză la un public restrâns.”
Constantin Abăluţă intervine: “După ce Miruna Vlada a vorbit excelent despre poezia Aurei Maru, nu bănuiam că va spune ceva despre proza lui Soviany. E foarte riscant să citeşti fragmente de roman în cenaclu, iar ce ne-a oferit Soviany în seara asta este foarte frumos, dar în alte texte avea tresăriri de ironie, personaje interesante, conturate. Aici e un singur personaj copiat, părintele Lukas, nu două personaje. Poate că are vreun rol în roman, dar primul fragment nu mă interesează fiindcă nu spune nimic.”
Komartin: “E ca un început de roman picaresc.”
Abăluţă: “Al doilea fragment, însă, e cu totul altă poveste. Începe bine şi limbajul nu e aşa învechit, sunt lucruri interesante acolo”
Komartin: “Ne-a adus aminte unora de Hesse, altora, pe undeva, de Mateiu Caragiale. Pare un cocktail din toate, dar parcă lipsit de contur personal”
Abăluţă face o trimitere la proza fantastică a lui Voiculescu, apoi vorbeşte despre poezia Aurei Maru. “Dă senzaţia clară că are ceva de spus, avem de la ea asigurarea asta. Începe cu poezii experimentale şi dicteuri, apoi ne duce către o zonă mai clară, de inoculat.” Face un comentariu pe text la poemul “ridul”, care “nu-i reuşit”, dar e convins că Aura Maru ştie să întrebuinţeze metonimia. C.A. consideră ultimul poem “foarte interesant şi dramatic”, citează câteva versuri care i-au plăcut: “în faţa cutiei suntem/ şi în linişte o algă purpurie/ ni se ţese în carne.” Revine la un alt vers din acelaşi poem, “undă magnetică sădind tumori în organe”, care “suferă de un preamult pentru cât de epurat este restul textului.”
Dumitru Bădiţa: “Gerunziul sădind este deranjant”
Abăluţă: “E un vers puţin expresionist, care mă duce cu gândul la Ioan Alexandru.” Citează alte versuri pe care le apreciază: “ridicându-se din apă/ ura/ ca o gheară de mâl/ numai tu ai fi putut să-mi spui/ dacă aşa/ lupt”, “palma lui a cunoscut talpa care cunoaşte paso-doble/ pentru că degetele lui au descâlcit şireturile/ ca şi cum ar fi străpuns pletele unei femei”, “dansatorul mut/ cu lacrima atârnându-i ca un lanţ de pince-nez.” Concluzionează: “Trebuie să ai talent suprarealist ca să ţină aceste versuri.”
Ioana Bogdan: “Proza Domnului Soviany mi-a plăcut foarte mult. Nu cred că se pune accent pe limbaj, ci pe poveste.” Analizează personajul Maica Agapia şi depistează “accente serioase, grave, singulare, în crescendo-ul naraţiunii”: preacurvia în chilie, fuga de la Mănaăstire cu banii din vistierie etc.
Poezia citită de Aura Maru i se pare promiţătoare. “Are poeme curate, dar mai e mult de lucrat.” Apreciază versul “în sufrageria lor unde miroase a mămăligă cu brânză şi moarte.”
Adrian Diniş işi completează comentariul: “Citind proza lui O. Soviany am avut impresia că cele două personaje sunt un singur personaj deoarece nu interacţionează, pare că au acelaşi destin şi empatizează. Parcă unul i-ar preda ştafeta altuia. Mă întreb cu ce e diferită această proză de proza lui Baştovoi, Nebunul.”
Komartin: “La Baştovoi miza e mai serioasă”
Pentru prima dată la Clubul de lectură “Institutul Blecher”, Sorin Delaskela ia cuvântul. “În emisia romanului, ce ne-a citit domnul Soviany este un fragment de trecere, o mărturisire a călugărului Lukas, într-un stil epistolar care place şi provoacă. Sunt sigur că va fi o carte incitantă pentru că avem de-a face cu un foarte bun prozator.”
“La poezie însă avem o problemă cu excesul de imagine – spune Delaskela – evidentă în poemul “ridul”. Atunci când autoarea îşi stăvileşte imaginaţia, e convingătoare, dar să nu fie nici foarte deşteaptă în poezie.” Sesizează cuvântul “moarte” folosit în exces, şi crede că moartea devine o obsesie reală pentru autoare, “un fel de corporalitate digestivă”, nicidecum naivitate, cum s-ar putea crede.
Komartin: “Totuşi, sunt versuri cu foarte multă sexualitate. Avem metafore edificatoare: şarpele, părul, peştii.” Citează: “şi era şarpele perfect/ gândul acesta că el venise/ sâsâitul nostru/ în timp ce pe asfalt/ şarpele se desfiinţa.”
Octavian Soviany: “Foarte multă imagine în poezia Aurei Maru, care ne duce cu gândul la o carnalitate ostilă în care corpul devine duşmanul numarul unu.”
Abăluţă: “Deşi nu are nimic visceral…”
O. Soviany observă un “filon baroc”, identifică metafore verbale nereuşite şi nu crede că e o problemă dacă se uzează de comparaţie în exces. “Cred în poezia Aurei Maru. În cel mult un an, sunt sigur că va veni cu lucruri noi care vor aduce limpezire şi decantare.”
După comentariul lui O. Soviany, Claudiu Komartin încheie a optsprezecea ediţie a Clubului de lectură “Institutul Blecher” şi anunţă invitaţii ediţiei din 28 aprilie: Gelu Diaconu (proză) şi Aurelia Borzin (poezie).
A consemnat: Gabriel Daliş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu