Cronică la ediţia XVII

Claudiu Komartin: “Clubul de lectură Institutul Blecher se deschide în seara asta unor poeţi pe care îi apreciez şi pentru care locul de confluenţă poezie-religie nu este o aventură livrescă. Mă feresc să spun poeţi religioşi, ar fi inexact, dar fiorul mistic se regăseşte pe deplin în ceea ce scriu ei. Este vorba despre Paul Aretzu, care a venit din Craiova, Ioan Pintea, ajuns din Bistriţa, Constantin Hrehor, din Bucovina, şi Florin Caragiu din Bucureşti - poet pe care îl cunoaştem cu toţii, vine săptămână de săptămână la Institutul Blecher.”
Komartin avertizează că va fi “o seară cu multă poezie”, fiecare invitat urmând să lectureze câte cel puţin 15 minute.

Urmează lectura lui Paul Aretzu. Citeşte din trei cărţi, “primele două în lucru, iar a treia a fost publicată deja şi se numeşte Cartea Psalmilor”, după cum a precizat autorul.

După lectura lui Paul Aretzu, Komartin intervine: “Am ţinut la ideea acestei seri de poezie cu rădăcini într-o tradiţie vie, importantă a poeziei româneşti. Cred că lecturile vor depăşi o prejudecată curentă faţă de poezia religioasă”, apoi îl prezintă pe al doilea invitat al ediţiei. “Constantin Hrehor este un poet foarte scump la vedere, pe care îl admir de prima dată când i-am citit selecţia de poeme în volumul trei din Poezia română actuală a lui Marin Mincu, cea mai închegată antologie de după cel de-al doilea război mondial. Astăzi, mi-a facut bucuria de a veni la Bucureşti, tocmai din Grăniceşti, Suceava. Este un poet discret, care şi-a făcut dezideratul unui anonimat perpetuu.”

Constantin Hrehor: “Vă salut din Bucovina, de la Grăniceşti, cu salutul Celui care circulă acum pe toate zările, Cel care a murit adorând şi a Înviat iubind.” Îi multumeşte lui Komartin pentru invitaţie şi îi spune: “te-am remarcat din ce scrii şi din modul cum aperi tinereţea cuvântului.”
Urmează lectura lui Constantin Hrehor, un grupaj de poeme din volumele Ninsori providenţiale, Târziu înclinat şi Pianul înzăpezit.

Dupa lectură, Komartin: “Mulţumim. A fost o lectură puternică.” Îl prezintă publicului pe Ioan Pintea, “poet care în anii '90 - 2000 a publicat câteva plachete de poezie, iar acum se bucură de o mare realizare, Cartea Teslarului, aparută la Ed. Cartea Românească.”
Ioan Pintea: “Îi mulţumesc lui Claudiu Komartin pentru invitaţie. E o mare onoare pentru mine să citesc pentru prima dată poeme în faţa dvs, aici, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor.”
Urmează lectura autorului, poeme din Cartea Teslarului, volum care “ar fi trebuit să se cheme Călugăriţe pe schiuri, însă lectorul Ovidiu Nimigean mi-a recomandat un titlu mai cuminte.”
Lectura e întreruptă de aplauze.

Ioan Pintea: “Îmi daţi voie să mai citesc sau aplauzele sunt ca să mă opresc?”
Komartin: “Citiţi, dar să ne daţi voie să şi aplaudăm.”
I. Pintea: “Da, că în Biserică nu se aplaudă.”

După lectura lui Ioan Pintea, Komartin îi face introducerea lui Florin Caragiu, “o prezenţă constantă la Institutul Blecher, singurul douămiist care scrie o poezie mistică, religioasă.”
Florin Caragiu multumeşte pentru invitaţie şi citeşte o selecţie de poeme din Sentic, volum apărut la Ed. Vinea în 2009.

Komartin: “Înainte de pauza de ţigară pentru vicioşi, vă prezint (le spune invitaţilor) câţiva dintre poeţii tineri foarte buni, care se află în sală: Mihai Duţescu, Stoian G. Bogdan, Sorin Despot, Adrian Diniş, Aida Hancer şi alţii.”

Dupa o pauză îndulcită cu vin, Claudiu Komartin deschide a doua parte a serii: “Încep cu un poem de-al lui Constantin Hrehor pe care autorul nu l-a cuprins în lectura de astăzi.” Citeşte “Subterane cu diamante”din antologia lui Marin Mincu, apoi întreabă: “Cum se împacă luxul vocaţiei poetice a răzvrătirii, cu vocaţia de om al Bisericii, care presupune smerenie? Marin Mincu sesiza la dvs. un anumit filon arghezian.”

C-tin Hrehor: “Nu e nicio confruntare între cele două, e o invocaţie inversă. Sunt texte împotriva timpului pentru că timpul presupune foarte multă durere. Eu n-am patină argheziană. Drept este că am o nuanţă uşor eretică, dar cel mai mare poem al lumii este Liturghia. Dacă şi în poezie fac Liturghie, nu mai fac poezie. Poezia se împacă foarte bine cu profanul.”

Komartin: “Multă literatură scrisă astazi are pretenţia de a fi religioasă.”

C-tin Hrehor: “Noi, cei patru invitaţi, scriem diferit. Nimeni nu fuge de mărturisirea directă, dar în poezie e altă vorbire. Poezie pură e doar în psalmii davidici şi la Rilke sau la Kahlil Gibran. Sau în Viaţa lui Iisus – extraordinar poem!”

Komartin: “Poate fi citită poezia unui poet în amvon?”
Paul Aretzu: “Da, dacă e scrisă de Ioan Alexandru sau Daniel Turcea, dar nu ce-am citit noi aici.” Spune că toată imnografia bisericească este un poem, exemplifică din Canonul Sf. Andrei Cretanul, “haine din piele mi-a cusut mie păcatul.” Vorbeşte despre etimologia cuvântului “metaforă.”
Ioan Pintea: “Eu am avut chiar o conferinţă cu titlul Poeţi creştini sau nu…”
P. Aretzu: “Majoritatea poeziei este creştină pentru că cei mai mulţi poeţi sunt botezaţi creştin.”
I. Pintea intervine cu referiri la poeţi care nu au fost creştini, dar au scris poezie creştină. Exemplifică poemul “Binecuvântare” de Ch. Baudelaire şi poemul “Balada bunului frate” de E. Pound. Vorbeşte apoi despre Kavafis şi citează din Rimbaud, “am primit în piept lovitura harului.” Concluzionează: “Îmi place să-l găsesc pe Dumnezeu acolo unde se spune că nu se găseşte.”

Komartin: “Care era relaţia lui Steinhardt cu poezia?” (cunoscut fiind ca Ioan Pintea îngrijeşte ediţii Nicolae Steinhardt)
Pintea: “Iubea foarte mult poezia. Titlul cărţii Dăruind vei dobândi este un vers din Michaux.”

Komartin: “Ce credeţi despre poeţii catolici?”
Pintea: “Claudel nu-mi place. Poezia siropoasă, a sfintelor catolice, nu mă prinde. Îmi place însa poezia Bizanţului pentru că e mai sobră.”
Aretzu: “Există poezie şi în proza creştină”, cu referire la scrierile Sfinţilor Părinţi, la Biblia de la Bucureşti (1688), şi la cărţile de cult ale poeţilor canonici, Triod, Octoih, Penticostar. “La noi, Daniil Sandu Tudor se cântă în Biserică, în acatiste.”

Nastasia Maniu intervine: “De ce poezie religioasă? Nu este vorba de poezie religioasa, ci de poezie adevărată.”
Pintea: “Există un fior sacru care dovedeşte legătura omului cu Dumnezeu.”
Nastasia Maniu apreciază lecturile serii: “Am asistat la o poezie de bună calitate, inspirată din domeniul de lucru al autorilor.” Citează un vers care i-a plăcut foarte mult, mai ales metafora: “stau în pântecul acestui poem şi aştept să mă nască.”
C-tin Hrehor: “Metafora nu ne duce dincolo, ci fiorul sacru.”
Pintea vorbeşte despre Apostolul Pavel care, în timpul unei călătorii misionare, pe când se afla în Areopag, a citat dintr-un poet păgân, vers atribuit de ermineutica biblică lui Emineide. Versul respectiv e cuprins în Noul Testament, în una dintre epistolele lui Pavel.

Victor Potra intervine: “Ne-am îndepărtat foarte mult de poezie. Suntem în religie.”
Komartin: “Eşti filosof, cred că poţi înţelege ce se spune aici.”
Victor Potra: “Vreau să spun trei lucruri: repet, ne-am îndepărtat foarte mult de la ideea de estetică şi ne-am dus în religios. Nu este suficient ca un text să fie religios pentru a fi poezie, cum a spun doamna (Maniu), mai devreme.”
Nastasia Maniu contrazice: “Cine a spus asta?”
V. Potra: “Dumneavoastră”
Nastasia Maniu: “Nu am spus asta. Să nu mi se pună cuvinte în gură aiurea. Am spus că poezia e poezie indiferent dacă e religioasă sau nu.”
V. Potra îşi continuă comentariul: “Eu sunt ateu, dar credeam că o să am parte aici de poezie religioasă, nu de religiozitate poetică. E uşor să verşi cuvinte pe hârtie şi să le promovezi ca fiind religioase. Caragiu face poezie si, întâmplător, are şi teme religioase.”
Komartin: “Faci o distincţie care mă uimeşte”
V. Potra: “Este vorba de religiozitate poetică, un discurs religios care nu spune nimic poetic. Fără religie, e zero ca poezie.”
Komartin: “Iţi reamintesc că nu ai fost la toată lectura. Apreciez punctul tău de vedere, dar n-aş spune că doar Florin Caragiu e poetul de aici.”
V. Potra face o referire la poemul “cu buretele” al lui Ioan Pintea şi afirmă că “există ca potenţialitate, dar autorul să fie poet înainte de a fi religios.”

Komartin: “Cum se împacă orgoliul de poet cu umilinţa de preot?”
Ioan Pintea continuă tema anterioară a dezbaterilor, deschisa de Victor Potra. “Sunt foarte interesat de ce a spus Domnul Potra” şi vorbeşte despre realul ca prezenţă poetică şi Antonie Bloom.

V. Potra: “Faceţi un exerciţiu de imaginaţie. Cât poate interesa această poezie? Am citit şi eu scrierile Sfiţilor Părinţi, cărtile lui Steinhardt, dar aici vorbim despre o estetică a poeziei care nu există în ce s-a citit astăzi, cu excepţia pe care am făcut-o.”
P. Aretzu: “Pe ideea asta, bătrânilor ar trebui să li se interzică poemele de dragoste prin simplul fapt că sunt bătrâni.”

Octavian Soviany intervine: “Nu există poezie nereligioasă. Oamenii scriu sub influenţa unui dincolo. Toată poezia e religioasă, iar dacă omul ar fi preocupat de aspectul material al poeziei, n-ar mai scrie poezie. Ateii sunt persoane foarte interesante. Ei cred că nu cred, dar sunt interesaţi de religie, spre deosebire de indiferenţi şi sceptici. Poezia, arta - în general, are caracter religios pentru că se naşte din conştiinţa unui dincolo. Ca să scrii poezie religioasă este foarte greu, ca şi în cazul scrierii poeziilor patriotice.”

Sorin DespoT: “Există spiritualitate în afara religiei? Dacă da, pică tot ce a spus Domnul Soviany.”
Pintea: “Mă gândesc să nu cad sub canon.”
Aretzu vorbeşte despre nevoia de umilinţă, ca parte a spiritualităţii.
C-tin Hrehor: “Şi orgoliul şi umilinţa sunt defecte. Spiritualitatea nu înseamnă numai credinţă. Poţi înălţa un templu al sexului şi să faci din sex o religie. Şi sexul ţine de spiritualitate.”
Aretzu îşi menţine părerea: “Umilinţa are demnitatea ei.”

Victor Potra revine la lecturile serii: “Nu avem textele în faţă, cum am fost obişnuiţi.”
Komartin: “Nu este o sedinţă de atelier. Nu e vorba de poeţi începători la care să se pună problema unor discuţii pe text.”

Aretzu continuă ideea despre nevoia umilinţei: “Scrisul e o formă de smerenie.”

Komartin: “Se poate ajunge la Dumnezeu prin poezie?”
Pintea: “Se poate. Baudelaire nu este creştin, dar are spiritualitate. Sunt deranjat de departajarea care se face între ce este religios şi ce nu este religios în poezie.”
Hrehor: “Una e poezia religioasă, alta e poezia clericală.”

O. Soviany face o precizare: “Se confundă noţiune de religie cu creştinismul”, apoi vorbeşte despre viziunea antropomorfă asupra lui Dumnezeu.
Florin Caragiu: “Trebuie să ne asumăm o perspectivă în care credem. Consider că este important, dintr-o prismă creştină, să ştim că poezia nu este îmbrăcămintea unui mesaj.”

Komartin: “Iţi poţi îmbunătăţi credinţa scriind poezie?”
Florin Caragiu: “Cred că da, însă raportarea la rău să nu aducă erezie, nici aderenţă la rău.”
Komartin: “Poezie cu demoni nu există. Demonii nu creează…”
Hrehor: “Creează atei. Şi ateii sunt religioşi, dar slujesc întunericului din afară sau din interiorul lor.”
Komartin: “Cred că asistăm, în general, la o revigorare a unui ateism pretenţios.”
Hrehor: “Şi pretenţiile cresc foarte mult în măsura în care ia amploare necredinţa”

Ajunşi la finalul întâlnirii, Claudiu Komartin le multumeşte invitaţilor şi anunţă scriitorii ediţiei următoare de la Clubul de lectură “Institutul Blecher”: Octavian Soviany şi Doru Dăncuş.


A consemnat: Gabriel Daliş