13 octombrie 2009

Poeme de Ilieş Gorzo

simone d. beauvoir


când i se punea pata, mama
mă tundea la zero
de strigau copiii după mine:
„păduchioasa, păduchioasa!”
fals
n-am avut păduchi decât abia printr-a şasea
iar atunci m-a scăpat mătuşă-mea
care lucra în combinatul de la brazi.
dar mama, tot nebună.
la nici un an, după ce-a aflat
că mă întâlnesc şi că mă fut cu radu
m-a tuns din nou.
nu ieşeam din casă decât seara târziu
pentru a mă întâlni pe ascuns, în continuare, cu radu.
însă excrocu` aflase
mă tot întreba: „de ce porţi fes, danielo? că-i
abia jumătatea lui august”
şi rînjea.
odată a venit beat pulă,
mi-a smuls fesul,
a fugit.
l-am iertat, ce să fac?
că eram proastă.



tribut dianei geacăr


m-am întâlnit cu doboș pe dorobanţi.
era frig,
doboş - doar în tricou,
cu părul vâlvoi.
la castel
unde-am băut un cafei
doboş a scos cărţile slinoase
din pantalonii de camuflaj.
mi-a ghicit.
zicea că sunt pe punctul de a declanşa
ceva cutremurător în literatura română.
m-am cutremurat
am privit în gol
apoi, când am vrut să întreb
ce și cum,
n-am avut pe cine.
doboş plecase
cu geaca mea.



anabasis


îmi trec falangele prin revistă
le pun să execute manevrele cele mai dificile
ba chiar, la un moment dat, strig
”biscuiţi, hopliţii mei!!!”
fără ca vestea să le blocheze
cum nu s-au blocat nici pe ugerul lamelor
când păstoream lame în zona lacului titicaca
unde ”monoliţii contemplă cu ochii lor mari
podișul deșert plin de ierburi ţepoase”
unde ”ziua soarele este arzător
iar noaptea frigul te pătrunde
până la oase”

”acolo
numai arheologii sunt veseli”



capul lui mişu vrem


ieri vream
să vină mişu la program de dimineaţă
proaspăt şi nu buhăit
la faţă în culoarea oului de raţă
inspirându-ne greaţă

i-am zis: mişule, trăieşte clipa
dar nu neglija echipa
- a râs
iar râsul lui mirosea
a cluburi de noapte şi
a pariuri sportive -

dar nu-i corect

mişule, la ce bun facultatea
mişule, la ce-ţi va sluji papagalul

tupeul e vax
scuzele sax
în faţa morţii



ionuţ deçide mierlir


în extremadura
vise pomicole bîntuie
somnul muncitorilor sezonieri.

pe cazmale strălucesc
elitrele greierilor -

noaptea spaniolă e scurtă.

departe de zona barăcilor,
ionuţ îşi muşcă herpesul.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Nu am inteles,nu mi-a placut.
Pentru cine sunt oare scrise si cu ce scop?
Ana.