7 octombrie 2009

Poeme de Mihai Duţescu

ne-a scris acolo chiar şi pe noi


şi pe el mi-l aduc aminte perfect
avea un miros bun
auster
de copac uscat noduros

stătea lângă mine pe marginea patului
mai vorbeam câte ceva uneori
îmi povestea din război
şi aşa au trecut cele câteva săptămâni
până când a murit

ţin minte
era în luna februarie - peste drum
în grădină
prunii şi cei doi peri îngheţaţi se chirciseră
de undeva din vecini
un pickup repeta la nesfârşit o muzică vulgară
bunică-mea se oprise din plâns
şi cred că abandonase orice speranţă

tata în schimb părea că este mai bine
iar în seara aceea
după ce ne-a plecat toată lumea din casă
a luat o foaie
un pix
şi-a făcut o listă cu toţi cei pe care şi i-a mai amintit
- pe care i-a cunoscut sau nu -
un fel de arbore genealogic
în care i-a trecut inclusiv pe cei 5 fraţi ai săi
morţi cu toţii până-n 3-4 ani
şi ne-a scris acolo chiar şi pe noi

se întunecase de tot
o cană mare de tablă plină cu vin
pahare
şi acel pomelnic complet inutil
păstrat cu sfinţenie într-un sertar
şi dispărut odată cu tatăl meu
brusc
câţiva ani mai târziu



avantajul de a fuma pe balcon


stăteam înghesuiţi într-un pat prost -
un fel de recamier extensibil, rupt
greu de montat
sprijinit pe teancuri de cărţi

şi chiar dacă n-am făcut mare scandal
mama - trezită din somn
dar ca întotdeauna lucidă
a hotărât că nu mai trebuie să dorm împreună cu soră-mea
şi m-a mutat în sufragerie

o cameră în care intram foarte rar
pereţi calcio vecchio
tabloul cu un bătrân şi un drumeag, la apus
cărţi (pe două rânduri) în spatele geamurilor glisante
pe care aveam voie să le deschid
doar dacă mă spălam înainte pe mâini

canapeaua cu tapiserie aspră de lână
din cauza căreia mă trezeam transpirat
cu cearceaful boţit, făcut sul
în nopţi lungi cu TVR / RTL
- hard & heavy Petre Magdin / soft porn Dolly Buster -
faţă de care dimineţile ajungeau să conteze
mult prea puţin

ţigări fumate pe ascuns
printre ghivece cu petunii şi trandafiri japonezi
flegme lansate de la balcon (sunetul lor
spărgându-se în bezna oraşului adormit)
şi tot felul de alte mici avantaje / colaje
deformate

ale unor vârste uitate



postcard #1


alerg pe o plajă în Sligo
e vara lui 2002
cu doar câteva luni înainte să-mi pierd tatăl

sunt 16 grade
plouă şi
bate vântul
nori joşi întunecaţi în zbor
un abur umed
o lumină de blitz
şi tot corpul meu încordat în salturi - îl vezi - se oglindeşte
ritmic în nisipul umed
perfect netezit la fiecare secundă de un alt val

azi m-am îmbrăcat în culori tempera
ca fraţii Gallagher
şi acea neobişnuită senzaţie de bine
ca şi cum aş atinge norii cu mâna

o femeie îşi plimbă câinii pe plajă
le aruncă un freesbee

câteva maşini aliniate de-a lungul malului
oameni care se iubesc
ascunşi înăuntru

plouă mărunt

trei luni de când sunt aici şi mă gândesc doar la tine



un film scurt cu o tipă din cluj


pe slutload.com
am văzut un film scurt (cca. 10 minute) cu
o tipă din Cluj - arăta foarte bine
el apare un pic mai târziu
ca sa nu mai spun că nici nu arăta bine - şi care
şi-o trage pasional
cu o reală plăcere

n-au făcut anal - de unde imediat concluzia mea
că erau căsătoriţi şi se iubeau sincer -
n-au vorbit vulgar
deşi vorbeau suficient de mult
conotativ insinuat cald & şoptit
cât să trezească în mine tot felul de chestii

se filmau
pentru ei pentru noi - nici nu contează
câtă vreme tot ce făceau
mi s-a părut că exprimă cea mai pură iubire -
doi oameni relaxaţi
expuşi privirii băloase a milioane de ID-uri
printre zeci de mii de trailere porno trucate
rulând pe monitorul vreunui ins plictisit - un moment simplu
emoţionant şi intens
ca şi când ai bea dimineaţa apă din pumni

şi aş mai vrea să adaug
că deşi am fost singur şi - ca să zic aşa -
concentrat doar asupra mea
în tot acel timp încărcat de erotism virtual
mi-am adus iarăşi aminte de tine şi de anii din urmă
şi nu filmul
ci asta
mi se pare cu adevărat sick & bizarre



ceva termorezistent #2


Cum stăteam la masă şi oricum se vorbea în germană
eu mă uitam pe pereţi - era desenată o vacă
şi părţile ei componente
cu o mică legendă într-un colţ al panoului.

La început au adus oala de supă. Era bună
şi dl. Corneliu i-a rugat să cureţe carnea de pe oase
iar oasele să i le împacheteze cu grijă în ceva termorezistent
ca să le ducă la Bucureşti acasă, la câini.

După supă, au adus carnea (cea de pe oase). Era bună
şi moale şi delicios de lejeră. Cu piure de pere
varză de Bruxelles şi cartofi mărunţiţi, amestecaţi cu
unt şi spanac. Aveau ţepuşe de aramă

cu care au extras măduvioara
şi ne-au servit-o fierbinte
pe nişte platouri mici. Am băut vin
dl. Corneliu a plătit şi într-un final am plecat

un taxi ne-a dus la aeroport. Şi iarăşi aeroport
- cel de acasă - cu şofer şi XC 90
plus doi câini lipiţi cu botul de geam
agitându-se bucuroşi pe bancheta din spate.

Erau mici (mi-i închipuisem mai mari) albi şi lăţoşi
păreau gemeni
dar aveau zgărdiţele diferite: unul Burberry şi celălalt
Channel sau Dior - oricum ceva auriu.

Între două telefoane
dl. Corneliu m-a rugat să stau acolo, în spate, cu ei
dar să nu le spun ce le-a adus din Viena.
Le facem surpriză - mi-a zis - le facem surpriză.

Niciun comentariu: